ICCJ. Decizia nr. 4484/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4484/2009
Dosar nr. 1196/54/200.
Şedinţa publică din 21 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 aprilie 2008, reclamanta E.M.C. Roşia a solicitat anularea dispoziţiei nr. 2128 din 17 martie 2008 emisă de Primarul municipiului Târgu - Jiu, a raportului de inspecţie fiscală nr. 9844 din 26 februarie 2008 şi a deciziei de impunere fiscală nr. 9.844 din 26 februarie 2008 întocmite de Direcţia Publică de Venituri Târgu Jiu, din cadrul Consiliului local al municipiului Târgu - Jiu, şi exonerarea de plata sumei de 537.454,32 lei reprezentând impozit pe clădiri, majorări şi penalităţi de întârziere aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu datorează impozitul pe clădiri stabilit nelegal în sarcina sa pentru un număr de 28 de imobile construite în beneficiul persoanelor fizice strămutate, întrucât acestea , în calitate de titulare ale autorizaţiilor de construire au obligaţia să declare şi să plătească impozitele aferente , conform dispoziţiilor art. 267 parag. 14 C. fiscal.
Prin sentinţa nr. 291 din 31 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 2128 din 17 martie 2008 emisă de Primarul municipiului Târgu – Jiu şi a anulat în parte raportul de inspecţie fiscală nr. 9844 din 26 februarie şi Decizia de impunere nr. 9844 din 26 februarie 2008 întocmite de Direcţia Publică de Venituri Târgu Jiu, din cadrul Consiliului Local al municipiului Târgu - Jiu în privinţa impozitului pe clădiri.
Instanţa de fond a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 249, art. 254 alin. (1) şi alin. (5) Cod fiscal şi art. 22 C. proCod Fiscal, obligaţia de a declara bunurile aflate în proprietate aparţine persoanelor fizice pentru care s-au executat construcţiile şi acestora le revine obligaţia de plată a impozitului pe clădiri, iar nu reclamantei, care a avut numai calitatea de investitor.
Întrucât clădirile au fost construite pentru persoanele fizice, pe numele cărora s-au eliberat autorizaţiile de construcţie, instanţa de fond a reţinut că acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate şi ca urmare, ale obligaţiei fiscale privind plata impozitului pe clădiri.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Direcţia Publică de Venituri Târgu-Jiu, din cadrul Consiliului local al municipiului Târgu Jiu, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a considerat în mod eronat că persoanele fizice strămutate sunt proprietarele celor 28 de imobile edificate, deşi intimata nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute la pct. 62 alin. (1) din HG nr. 44/2004 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 şi nici nu a încheiat procese-verbale de predare-primire cu beneficiarii construcţiilor .
Pentru calitatea intimatei de proprietară a terenurilor şi a clădirilor s-a arătat că nu a fost avută în vedere adresa nr. 43119 din 17 octombrie 2008 emisă de Serviciul Urbanism din cadrul Primăriei municipiului Târgu-Jiu.
Recurenta a criticat şi modul de aplicare a dispoziţiilor art. 254 alin. (1) şi art. 267 alin. (14) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu motivarea că instanţa de fond nu a examinat obligaţiile legale care reveneau intimatei la expirarea autorizaţiei de construire în vederea transferului dreptului de proprietate asupra imobilelor, care nu au avut loc în cazul persoanelor fizice strămutate, astfel că acestea nu au preluat obligaţia de impunere fiscală pentru construcţiile edificate, cum neîntemeiat s-a reţinut în hotărârea atacată.
Din acest motiv, s-a susţinut că instanţa de fond a preluat în mod greşit apărarea intimatei privind calitatea sa de investitor, deşi probele administrate în cauză atestă că a construit imobilele în calitate de proprietară a terenurilor şi a construcţiilor, pentru care a fost corect obligată la plata impozitului stabilit prin actele administrative contestate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Prin convenţiile încheiate de intimata E.M.C. Roşia cu persoane fizice în vederea continuării extracţiei de cărbune în cariera Roşia, intimata s-a obligat să predea persoanelor fizice strămutate o casă construcţie nouă şi teren intravilan printr-un contract de schimb în locul imobilelor preluate de la persoanele respective.
Aceste convenţii sunt singurele acte întocmite de intimată cu persoanele fizice şi pe baza lor, instanţa de fond a dispus în mod greşit anularea actelor administrativ-fiscale întocmite de către recurentă, fără a avea în vedere că, dreptul de proprietate asupra imobilelor şi pe cale de consecinţă, obligaţia de plată a impozitelor aferente, nu au fost transmise beneficiarilor construcţiilor.
Conform dispoziţiilor art. 249 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire.
La pct. 62 din HG nr. 44/2004 s-a prevăzut că data dobândirii clădirii se consideră data întocmirii procesului-verbal de recepţie de către structurile de specialitate cu atribuţii în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de construcţii din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, care serveşte la înregistrarea în evidenţele fiscale, precum şi la determinarea impozitului pe clădiri.
În aplicarea acestor prevederi legale, se constată că intimata nu a depus declaraţia model ITL 009 prevăzută de Ordinul nr. 384/2002/10/2003 al Ministerului Administraţiei şi Finanţelor Publice şi prin care trebuia să solicite structurilor de specialitate din cadrul Serviciului Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei municipiului Târgu Jiu întocmirea procesului-verbal de recepţie finală necesar pentru înregistrarea în evidenţele fiscale, precum şi pentru determinarea impozitului pe clădiri.
Procesele-verbale de recepţie depuse la dosarul cauzei nu corespund cerinţelor legale menţionate anterior şi nu dovedesc transferul dreptului de proprietate, nefiind încheiate cu persoanele fizice strămutate, astfel că acestea nu au dobândit calitatea de proprietare ale imobilelor, cum neîntemeiat s-a reţinut în hotărârea atacată.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut eronat că persoanele fizice strămutate au fost titularele autorizaţiilor de construcţie, deşi din copiile acestora depuse la dosarul cauzei, rezultă în mod cert că intimata a solicitat şi obţinut autorizaţiile respective, prezentând dovada titlului asupra terenului, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată.
Apărarea din acţiune privind transmiterea dreptului de proprietate către persoanele fizice strămutate a fost greşit însuşită de instanţa de fond în condiţiile în care intimata nu a depus la dosar dovada actului translativ de proprietate, respectiv a actului de schimb la întocmirea căruia s-a obligat prin convenţiile încheiate cu persoanele fizice în vederea continuării extracţiei de cărbune în cariera Roşia.
Calitatea intimatei de proprietară a celor 28 de imobile construite pentru persoanele fizice strămutate rezultă şi din înregistrarea contabilă a acestora în contul Mijloace fixe , 212 – Clădiri.
Instanţa de fond a considerat neîntemeiat că înregistrarea contabilă a celor 28 de imobile nu este relevantă din punct de vedere juridic, sub aspectul impozitării, deşi reprezintă dovada evidentă că bunurile se află în patrimoniul intimatei şi în consecinţă, aceasta este titulara obligaţiei de a plăti taxele şi impozitele aferente dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse, se constată că intimata a fost corect obligată la plata impozitului pe clădiri, cu majorările şi penalităţile de întârziere aferente, nefiind întemeiată cererea acesteia de anulare a actelor administrativ-fiscale întocmite de recurentă.
În baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, şi va modifica hotărârea instanţei de fond, în sensul că va respinge acţiunea formulată de E.M.C. Roşia ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite examinare recursul declarat de pârâta Direcţia Publică de Venituri Târgu-Jiu, din cadrul Consiliului Local al Municipiului Târgu-Jiu, împotriva sentinţei nr. 291 din 31 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta E.M.C. Roşia, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4479/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4500/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
