ICCJ. Decizia nr. 4512/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4512/2009
Dosar nr. 1415/59/200.
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 23 din 26 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul B.P., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale – Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Totodată, instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât prin acţiunea care a făcut obiectul dosarului nr. 4182/108/2008 reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 2785830 din 3 iulie 2008 şi a răspunsului nr. 951 din 2 octombrie 2008, nefiind identitate de obiect, cauză şi părţi.
În ceea ce priveşte cauza de faţă, Curtea a reţinut că potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
A mai arătat instanţa că reclamantul a formulat plângere prealabilă doar împotriva deciziei nr. 20165 din 19 noiembrie 2008 peste termenul de 30 de zile nedepunând dovada că ar fi formulat plângere prealabilă împotriva celorlalte acte administrative atacate. De altfel, prin contestaţia depusă la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti înregistrată sub nr. 20165 din 19 noiembrie 2008 reclamantul nu a solicitat şi revocarea a actului reprezentat în raportul de control şi clarificare cu fermierul RO 249533078.
Concluzionând, instanţa a reţinut că reclamantul nu s-a încadrat în niciuna din situaţiile în care legiuitorul nu impune obligativitatea respectării procedurii prealabile.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.P., considerând-o netemeinică şi nelegală.
Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a demonstrat prin soluţia adoptată o gravă necunoaştere a actelor depuse la dosarul cauzei întrucât obiectul acţiunii viza în principal anularea raportului de control prin teledecţie şi clarificare cu fermierul RO 24953307 dar şi a actelor subsecvente şi că nu a manifestat rol activ în sensul de a pune în discuţia părţilor excepţia lipsei plângerii prealabile şi de a pune în vedere reclamantului să facă dovada formulării unei astfel de plângeri.
În opinia recurentului se impune casarea cu trimitere spre rejudecare deoarece actul de control a cărui revocare a cerut-o i-a fost comunicat la data de 12 noiembrie 2008, iar plângerea prealabilă a fost înregistrată la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Local Arad în data de 19 noiembrie 2008 sub nr. 20165, deci depusă în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Apărările Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) cuprinse în întâmpinare, s-au axat în principal pe excepţia nulităţii recursului întemeiat pe prevederile art. 3021 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. civ. deoarece nu s-a indicat vreunul din motivele de casare/modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar în subsidiar au avut ca obiectiv modul în care s-a soluţionat excepţia lipsei plângerii prealabile, apreciată de către intimată ca fiind în mod corect admisă.
În privinţa excepţiei nulităţii recursului, Înalta Curte a constatat că aceasta nu poate fi primită atâta vreme cât potrivit art. 3041 C. proc. civ. „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele".
În contextul în care în materia contenciosului administrativ hotărârea pronunţată de instanţă poate fi atacată cu recurs, art. 20 alin (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, este evident că instanţa de control judiciar examinează cauza sub toate aspectele în conformitate cu dispoziţiile procedurale mai sus amintite.
Aşadar, evaluând cauza prin prisma criticilor aduse de recurent şi din perspectiva normelor legale incidente (Legea nr. 554/2004) Înalta Curte reţine că nu există motive pentru modificarea/casarea sentinţei atacate.
În mod corect şi în acord cu prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ, judecătorul fondului a constatat că plângerea prealabilă s-a formulat peste termenul de 30 de zile şi numai împotriva deciziei nr. 2785830 din 3 iulie 2008.
Observaţia că depunerea plângerii peste termen echivalează cu lipsa acesteia este justă, însă mai mult având în vedere prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanţa s-a pronunţat în raport de obiectul acţiunii aşa cum este acesta precizat în cererea de chemare în judecată. Nu se poate imputa instanţei fondului lipsa rolului activ şi faptul că nu a pus în discuţia părţilor excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, la fila 64 din dosarul de fond existând punctul de vedere al reclamantului asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Actul nr. 20165 din 19 noiembrie 2008, respectiv contestaţia depusă la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, nu poate fi considerat ca o procedură prealabilă pentru cererea de anulare a raportului de control şi clarificare cu fermierul RO 249533078, rezultând clar că obiectul acelei contestaţii vizează exclusiv repunerea în termenul de contestare a deciziei nr. 2785830 din 3 iulie 2008.
Cum procedura prealabilă administrativă este obligatorie şi este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, neîndeplinirea ei este sancţionată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, în acord şi cu art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.P. împotriva sentinţei civile nr. 23 din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4509/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4513/2009. Contencios → |
|---|
