ICCJ. Decizia nr. 4522/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4522/2009
Dosar nr. 7623/2/200.
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 291 din 27 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC I.C.C.A.A. SA, în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 3 Bucureşti şi D.G.F.P. Bucureşti şi, pe cale de consecinţă a dispus suspendare executării deciziei nr. 1529 din 15 octombrie 2008 emisă de Administraţia Finanţele Publice a Sectorului 3 Bucureşti, referitoare la obligaţiile de plată accesorii până la pronunţarea instanţei de fond .
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel, a reţinut, în esenţă, aşa cum reies din considerentele hotărârii următoarele:
Prin Decizia nr. 1529 din 15 octombrie 2008 emisă de Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 3 Bucureşti reclamanta a fost obligată, în temeiul art. 110 din OG nr. 92/2003 la plata sumei de 670.236 lei reprezentând majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor restante, cu titlu de creanţă fiscală, pentru perioada 4 iunie 2006 - 10 iulie 2006, act administrativ care a fost contestat de reclamantă pentru motive de nelegalitate, tăcând astfel dovada îndeplinirii condiţiei de formă. Instanţa a constatat, în ceea ce priveşte condiţia de fond, că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.
A mai arătat instanţa că reclamanta a invocat, atât în contestaţia administrativă, cât şi în faţa instanţei de judecată, faptul că Decizia nu cuprinde motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora au fost calculate majorările şi penalităţile de întârziere în cuantum de 670.236 lei.
În acest sens, având în vedere cuantumul creanţei fiscale precum şi obiectul de activitate al societăţii reclamante, instanţa a reţinut că executarea sumei poate provoca acesteia dificultăţii financiare majore, cu posibilitatea intrării în incapacitate de plată şi eventual în procedura insolvenţei.
Împotriva acestei sentinţe , considerând-o netemeinică şi nelegală , au declarat recurs pârâtele D.G.F.P. Bucureşti şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 Bucureşti D.G.F.P. Bucureşti, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 14 din Legea nr. 554/2004.
S-a criticat sentinţa de către recurentă pentru faptul că instanţa fondului a dispus suspendarea actului administrativ în litigiu, fără să analizeze condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, condiţii care în speţă nu au fost întrunite şi probate conform legii.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Examinând actele dosarului Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 291/2009 a admis acţiunea formulată de SC I.C.C.A. SA în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 3 şi D.G.F.P. Bucureşti; a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1529 din 15 octombrie 2008 emisă de Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 3 Bucureşti, referitoare la obligaţiile de plată accesorii până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa fondului a reţinut că în speţă sunt întrunite condiţiile expres prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, executarea sumei în discuţie, putând provoca reclamantei pagube importante, cu posibilitatea intrării societăţii în incapacitate de plăţi.
Dispoziţiile art. 14 al Legii nr. 554/2004 pe care se fondează prezenta cerere, prevăd că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poată să ceară instanţei competente suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
În speţă, intimata-reclamantă a făcut dovada cazului bine justificat faţă de prejudiciul cauzat acesteia prin punerea în executare a actului administrativ fiscal, titlu de creanţă şi avându-se în vedere cuantumul, executarea sumei fără dubiu poate provoca intimatei mari dificultăţi financiare, până la posibilitatea acesteia de a intra în incapacitate de plăţi. Prin urmare nu numai cazul bine justificat este dovedit, dar şi paguba iminentă, astfel încât corect prima instanţă a dispus suspendarea Deciziei nr. 1523/208 emisă de Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 3 Bucureşti, până la pronunţarea instanţei de fond.
Dealtfel, la solicitarea instanţei de recurs, reprezentanta legală a intimatei a precizat că fondul pricinii s-a soluţionat prin respingerea ca inadmisibilă a acţiunii, însă această sentinţă a fost atacată cu recurs.
Faţă de aceste considerente, probele administrate şi prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că hotărârea judecătorească atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de D.G.F.P. Bucureşti şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 3, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâtele D.G.F.P. Bucureşti şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 împotriva sentinţei civile nr. 291 din 27 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4513/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4526/2009. Contencios → |
|---|
