ICCJ. Decizia nr. 4531/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4531/2009
Dosar nr. 305/2/200.
Şedinţa publică din 22 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1123 din 17 martie 2009, respingând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a admis, în parte, acţiunea reclamantului A.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea reclamantului, a obligat pârâtul ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri să stabilească o dată când reclamantul să se prezinte spre a depune/înregistra cererea de redobândire a cetăţeniei române, în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1991, însoţită de actele necesare.
Totodată, a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere privind obligarea pârâtului la daune morale de 1.000 lei şi cheltuieli de judecată de 150 lei constând în onorariu avocaţial.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia prescrierii dreptului la acţiune, invocată de pârât, instanţa a arătat că dreptul reclamantului nu este prescris întrucât acesta adresându-se cu o nouă cerere în data de 10 noiembrie 2008, în acelaşi scop, cererea este introdusă în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, respingând-o ca atare.
În ceea ce priveşte fondul cauzei instanţa a reţinut că reclamantul adresându-se de mai multe ori cu aceeaşi cerere, manifestându-şi stăruinţa în redobândirea cetăţeniei române, cererea acestuia rămânând fără soluţionare efectivă sunt îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
A mai reţinut instanţa că în ce priveşte daunele morale de 1000 lei, solicitate de reclamant, acestea nu sunt fondate, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 908 C. civ.
Concluzionând, instanţa a arătat că, din cuprinsul chitanţei xerox nr. 70 din 30 decembrie 2008 nu se face nicio menţiune cu privire la numărul de dosar în care s-a plătit onorariul de 150 lei şi pe rolul cărei instanţe acest dosar se află sens în care a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinţei civile nr. 1123 din 17 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiate.
S-a învederat, prin motivele de recurs, că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de fond pronunţând o hotărâre întemeiată pe o interpretare greşită a legii. Judecătorul fondului, s-a arătat, a apreciat în mod eronat că este vorba de un refuz nejustificat de a soluţiona solicitarea reclamantului de a-i fi primită cererea privind redobândirea cetăţeniei române, deoarece conduita MAE, prin Secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat. Din probatoriul administrat, rezultă că a existat un răspuns al MAE adresat solicitantului pentru cererea formulată de acesta la data de 10 noiembrie 2008, prin care reclamantul a fost încunoştinţat de faptul că cererea lui ca fi soluţionată favorabil la momentul depunerii în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetăţeni moldoveni, depuse în aceeaşi perioadă cu cea formulată de reclamant, iar faţă de această împrejurare s-a considerat de către recurent că nu sunt întrunite condiţiile existenţei unei exprimări explicite, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Recurentul a mai precizat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată şi din alt punct de vedere, anume acela potrivit căruia nu era îndeplinită, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, condiţia depăşirii unui termen rezonabil de soluţionare a cererilor administrative ale reclamantului.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. De asemenea, în condiţiile art. 2 alin. (1) lit. h) şi i) din acelaşi act normativ, prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri se înţelege faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, iar prin refuz nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile. In fine, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În cauza dedusă judecăţii, cum corect a reţinut prima instanţă, sunt îndeplinite condiţiile refuzului nejustificat de soluţionare a cererii prin care reclamantul a solicitat, iniţial în luna ianuarie 2007 şi apoi la 10 noiembrie 2008, fixarea unui termen privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române. Cererea formulată de reclamant nu a primit o soluţionare potrivit legii, în sensul stabilirii efective a unei date, rezonabile, la care reclamantul să se prezinte la Secţia consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, astfel că în mod întemeiat s-a dispus, cu prilejul judecăţii în fond, admiterea în parte a acţiunii în contencios administrativ a reclamantului şi obligarea pârâtului ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să stabilească o dată la care reclamantul să se prezinte pentru a depune şi înregistra cererea de redobândire a cetăţeniei române, în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1991, însoţită de actele necesare.
În aceste condiţii, apreciind că motivele de recurs invocate prin cererea de recurs nu sunt întemeiate şi că sentinţa atacată este legală şi întemeiată, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 1123 din 17 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 1123 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei către intimat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4529/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4533/2009. Contencios → |
|---|
