ICCJ. Decizia nr. 4542/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4542/2009
Dosar nr. 2778/1/200.
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 2 septembrie 2005, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, reclamantul V.V.V. a solicitat anularea Deciziei prin care i s-a respins cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a arătat că împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive, precum: refuzul eliberării recomandării necesare înscrierii la concursul pentru doctorat; mutarea abuzivă în altă localitate, detaşarea fără acordul său în Cernavodă, retrogradarea cu două trepte pe o perioadă de trei luni, toate acestea datorită refuzului de a se înscrie în partidul comunist şi a colaborării cu securitatea.
Prin sentinţa civilă nr. 3890 din 7 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7042/CA/2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere prevederile art. 3 pct. l C. proc. civ.
În faţa Curţii de Apel Bucureşti pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu îndeplineşte condiţiile pentru aplicarea OUG nr. 214/1999.
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin adresa nr. 1096/01 din 22 iunie 2005, a comunicat că nu au fost identificate documente, privitoare la reclamant, care să ateste că acestuia i s-au aplicat măsuri administrative abuzive din motive politice.
Prin sentinţa civilă nr. 1246 din 14 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 35199/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate nu rezultă că împotriva reclamantului s-au luat măsuri administrative abuzive pentru motive politice.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, iar, prin Decizia nr. 1290 din 27 martie 2008 s-a respins recursul declarat de V.V.V. împotriva sentinţei civile nr. 1246 din 14 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, înalta Curte, a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele hotărârii următoarele:
Potrivit art. 3 lit. b) din OUG nr. 214/1999: „Prin măsuri administrative abuzive se înţelege orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţii ori de alte organe ca urmare a săvârşirii unei fapte în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus:
a) privarea de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări;
b) internarea în spitale de psihiatrie;
c) stabilirea de domiciliu obligatoriu;
d) strămutarea într-o altă localitate;
e) deportarea în străinătate după 23 august 1944, din motive politice;
f) exmatricularea din şcoli, licee şi facultăţi;
g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice şi dovedit cu acte scrise, administrative sau judecătoreşti de la acea dată".
A mai arătat instanţa că internarea în spitalul de psihiatrie nu s-a dovedit a fi făcută în urma săvârşirii vreunei fapte prevăzut de art. 2 alin. (1) din OG nr. 214/1999 întrucât, din fişa de consultaţii depusă la dosar, rezultă că recurentul a avut probleme psihice atât înainte de internare, cât şi după internare în spital astfel că instanţa de fond nu a încălcat principiul in dubio pro reo.
A mai reţinut înalta Curte că, în ceea ce priveşte strămutarea într-o altă localitate, nici aceasta nu este dovedită, chiar recurentul afirmând în notele scrise că „s-a încercat strămutarea reclamantului la Cernavodă".
Concluzionează, arătând că decăderea recurentului din proba cu martori de către instanţa de fond s-a făcut în mod legal, având în vedere că reclamantul nu a indicat numele şi adresa martorului, potrivit art. 170 C. proc. civ.
La data de 27 martie 2009, recurentul V.V.V. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei mai sus amintite, invocând în drept dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Şi-a motivat contestatorul cererea pe motive invocate în recurs şi avute în vedere de instanţa supremă atunci când a pronunţat Decizia nr. 1290/2008.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Obiect al contestaţiei în anulare îl constituie hotărârile irevocabile pronunţate în fond, apel ori recurs.
Această cale extraordinară de atac poate fi obişnuită ori specială conform art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
V.V.V. şi-a fondat cererea pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., deci pe o contestaţie în anulare specială, al cărui obiect sunt numai hotărâri ale instanţei de recurs.
Dar nu orice hotărâre a instanţei de recurs poate face obiectul contestaţiei în anulare speciale, că numai aceea prin care s-a soluţionat recursul.
Contestaţia în anulare poate fi exercitată şi atunci când instanţa respingând recursul a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori casare.
În speţă, instanţa de recurs a analizat toate motivele invocate, fără vreo omisiune şi a pronunţat o decizie legală, condiţiile art. 318 C. proc. civ., nefiind îndeplinite.
Aşa fiind în raport de dispoziţiile legale mai sus invocate şi de considerentele pe larg expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare formulată de V.V.V., ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul V.V.V. împotriva deciziei nr. 1290 din 27 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4535/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4544/2009. Contencios → |
|---|
