ICCJ. Decizia nr. 4549/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4549/2009
Dosar nr. 561/42/2009
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 130 din 15 iulie 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Ministerul Culturii, cultelor şi Patrimoniului Naţional în contradictoriu cu pârâta A.V., având ca obiect contestaţia la titlu împotriva sentinţei nr. 113 din 11 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin hotărârea judecătorească împotriva căreia s-a formulat contestaţia la titlu s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 195 din 27 aprilie 2009 (act administrativ unilateral) în temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. se poate face contestaţie în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 2811 C. proc. civ.
Instanţa a constatat însă că dispozitivul sentinţei - titlul executoriu este clar, dispunându-se suspendarea executării actului administrativ iar motivele invocate de contestator repun în discuţie problema de fond întrucât se apreciază că s-au încălcat dispoziţiile OUG nr. 37/2009, iar posturile fiind desfiinţate dispozitivul în discuţie nu se poate pune în executare.
S-a mai reţinut că toate aspectele invocate în susţinerea contestaţiei la titlu se pot valorifica eventual, doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, dar nicidecum prin contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 399, art. 403 şi urm. C. proc. civ.
În termen legal, împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs reclamantul Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (M.C.C.P.N.).
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că în mod surprinzător instanţa fondului nu a făcut aplicarea art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în condiţiile în care situaţia de fapt expusă în motivarea contestaţiei la titlu reprezintă o împrejurare obiectivă care nu poate fi imputată contestatorului şi care este generată de vădite neclarităţi existente în OUG nr. 37/2009.
În opinia recurentului s-a creat un veritabil paradox juridic pentru că pe de o parte în baza principiului constituţional al liberului acces la justiţie, foştii directori executivi eliberaţi din funcţie au atacat la instanţele de contencios ordinele în referinţă, cerând cu prioritate suspendarea lor, iar pe de altă parte conform art. III din OUG nr. 37/2008 aceste funcţii publice care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor au fost desfiinţate.
În concluzie, recurentul subliniază că nu se poate pune în executare un dispozitiv al unei hotărâri judecătoreşti care contrazice legea, astfel că judecătorul fondului era obligat să dea o dezlegare corectă prin admiterea contestaţiei la titlu.
Prin întâmpinare, intimata A.V. a solicitat menţinerea sentinţei recurate pe care a apreciat-o ca fiind temeinică şi legală.
Examinând cauza prin prisma criticilor prezentate rezumativ mai înainte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
În mod corect şi cu respectarea prevederilor procedurale care reglementează contestaţia la titlu, judecătorul fondului a reţinut că nu poate fi primită contestaţia prin care M.C.C.P.N. a solicitat lămurirea înţelesului şi întinderii titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 113 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin care în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 s-a admis cererea formulată de A.V. şi s-a suspendat executarea Ordinului nr. 195 din 27 aprilie 2008 emis de M.C.C.P.N. până la soluţionarea irevocabilă a litigiului de fond ce vizează acelaşi ordin.
În mod explicit şi argumentat în drept instanţa a punctat considerentele pentru care nu este întemeiată contestaţia, subliniind şi modalitatea în care contestatorul putea să atace sentinţa al cărei dispozitiv apreciază că nu poate fi pus în aplicare, mai exact exercitând căile de atac prevăzute de lege.
În speţă, această cale de atac este acea a recursului, indicat chiar în dispozitivul a cărui lămurire o solicită ministerul recurent.
Or, aşa cum rezultă în mod evident atât din motivarea contestaţiei cât şi din cererea de recurs de faţă, instanţa fondului a fost învestită cu o autentică cerere de reformare a sentinţei nr. 113/2009 şi nu cu o contestaţie la titlu.
În speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 339 alin. (1) teza a II-a şi urm. C. proc. civ., întrucât aspectele legate de prezumtiva ignorare a dispoziţiilor art. III din OUG nr. 37/2009 de către instanţa care a soluţionat cererea de suspendare a Ordinului nr. 195 din 27 aprilie 2009 vizează fondul şi nu pot fi evaluate pe calea contestaţiei la executare.
Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional împotriva sentinţei civile nr. 130 din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4544/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4557/2009. Contencios → |
|---|
