ICCJ. Decizia nr. 4572/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4572/2009
Dosar nr. 4100/101/2008
Şedinţa publică din 23 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 21 din 20 ianuarie 2009 a fost respinsă acţiunea formulată de I.D. în contradictoriu cu S.R.I.-U.M.0198 Bucureşti pentru lipsa procedurii prealabile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul I.D. a solicitat, prin acţiunea introductivă, obligarea pârâtului să-i comunice înscrisurile individualizate în cererea de chemare în judecată şi Hotărârile Consiliului de Judecată adoptate în perioada noiembrie 2002 – ianuarie 2003; precum şi anularea actelor administrative a căror comunicare a solicitat-o.
Instanţa de fond a examinat cu prioritate excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocată de pârât şi a constatat că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege, astfel încât acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Totodată, instanţa de fond nu a primit apărarea reclamantului în sensul că a îndeplinit procedura prealabilă prin petiţia adresată pârâtului în anul 2003, întrucât prin petiţia arătată nu s-a cerut autorităţii emitente să revină asupra actelor administrative considerate nelegale.
Instanţa de fond a constatat că reclamantul s-a adresat instanţei de judecată, fără ca, în prealabil, să se fi adresat autorităţii emitente cu o cerere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I.D., criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând în temeiul art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., casarea sentinţei, pentru că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului şi a respins acţiunea pe cele două excepţii invocate de pârât.
Arată recurentul că a invocat excepţia de nelegalitate a O.D.P. nr. 02106 din 24 decembrie 2002 şi respectiv O.D.P. nr. 0120 din 5 februarie 2003 pe care le-a considerat nule de drept pentru nerespectarea normelor procedurale formale cu privire la atribuţiile şi modul de desfăşurare a activităţii consiliilor de judecată, excepţie asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Prin întâmpinare, intimatul Serviciul Român de Informaţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, şi menţinerea dispoziţiilor sentinţei civile nr. 21 din 20 ianuarie 2001 pronunţată de Curtea de Apel craiova ca fiind temeinice şi legale, apreciind că motivele de recurs sunt nefondate întrucât în mod corect instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Examinând sentinţa atacată în raport de motivele invocate de recurent, de apărările formulate prin întâmpinare, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/200, prin art. 7 reglementează procedura prealabilă administrativă ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contencios administrativ, a cărei neîndeplinire în condiţiile şi termenele prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acţiunii, astfel că „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau in parte, a acestuia".
În mod corect prima instanţă a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile imperativ stabilite de lege pentru a putea fi promovată o acţiune în contencios administrativ, întrucât, deşi recurentul a luat la cunoştinţă de existenţa celor două ordine atacate încă din data de la data când şi-au produs efectele, acesta nu a înţeles să conteste luarea acestor măsuri administrative.
De asemenea, acesta nu a contestat conţinutul celor două hotărâri ale Consiliului de Judecată de care a avut cunoştinţă, încă de la data adoptării lor.
Conform dispoziţiilor art. 109 C. proc. civ., "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Nu se consideră îndeplinită procedura prealabilă în cazul în care, anterior sesizării instanţei cu acţiunea în anulare, petentul a adresat petiţii autorităţii emitente a actelor contestate, întrucât prin acestea nu a solicitat revenirea asupra actelor administrative considerate nelegale.
Excepţia de nelegalitate este un mijloc de apărare supus procedurii specifice reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile fără a mai analiza motivele şi apărările din procesul civil ce ţin de fondul cauzei.
Totodată, a avut în vedere ordinea de soluţionare a excepţiilor, reţinând că excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile primează faţă de celelalte excepţii cu care a fost sesizată de părţi, care nu au mai fost analizate.
În consecinţă, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.D. împotriva sentinţei nr. 21 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4568/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4578/2009. Contencios → |
|---|
