ICCJ. Decizia nr. 4593/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4593/2009
Dosar nr. 1369/57/2008
Şedinţa publică din 23 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 40/7/ CA din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost admisă acţiunea reclamantului D.T.I. în contradictoriu cu C.S.M. în sensul că a fost anulată Hotărârea nr. 381 din 17 aprilie 2008 a Plenului C.S.M. şi a fost obligat pârâtul să recunoască reclamantului vechime în magistratură perioada cuprinsă între 1 decembrie 1975 – 15 februarie 1985 şi să elibereze o adeverinţă în acest sens.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a motivat că prin acţiunea introductivă reclamantul D.T.I. a solicitat anularea Hotărârea C.S.M. indicată, recunoaşterea perioadei indicate ca vechime în magistratură şi eliberarea unei adeverinţe în acest sens, întrucât funcţia ocupată de reclamant în perioada arătată a fost strâns legată de activitatea justiţiei.
Instanţa a reţinut că reclamantul a fost încadrat ca procuror după absolvirea facultăţii de Drept la Procuratura locală Orăştie şi Alba Iulia, iar în perioada 1 decembrie 1975 - 15 februarie 1985 a fost transferat în interes de serviciu în funcţia de şef sector la probleme pentru M.A.P.N., M.I, Justiţie şi Procuratură în fostul Comitet Judeţean de Partid Alba.
Prin Decretul Preşedintelui României nr. 1037 din 9 noiembrie 2005, reclamantul a fost eliberat din funcţia de procuror prin pensionare anticipată.
A reţinut instanţa că, prin hotărârea ce face obiectul acţiunii de faţă, s-a invocat că singura dispoziţie pentru recunoaşterea vechimii în magistratură este art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care nu include şi funcţia deţinută de reclamant în perioada supusă analizei, situaţie care nu a fost acceptată de instanţa de fond, care a concluzionat că aplicarea legii noi încalcă principiul neretroactivităţii legii consacrat de Constituţie în art. 15 alin. (2) şi art. 1 C. civ.
Instanţa de fond a arătat că atât literatura de specialitate, cât şi practica judiciară în materie au statuat unanim în sensul că se va aplica legea sub imperiul cărora s-a născut situaţia juridică, ce urmează a sancţiona juridic şi efectele şi consumarea situaţiei juridice, chiar dacă aceste momente se produc după ce legea veche a fost abrogată.
Astfel, instanţa a apreciat că reclamantul a desfăşurat activităţi legate de activitatea justiţiei, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 58/1968 privind vechimea în magistratură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.S.M., care a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ, coroborat cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii formulate de reclamantul D.T.I.
Apreciază recurentul că intimatul nu este o persoană vătămată în sensul dispoziţiilor legale sus-enunţate întrucât răspunsul prin care o autoritate publică dă curs solicitării de comunicare a modului de interpretare a unor dispoziţii legale nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, ci reprezintă o corespondenţă administrativă.
Recurentul arată că instanţa de fond a interpretat în mod eronat legea incidentă, hotărârea emisă de Plenul C.S.M., ca răspuns la petiţia reclamantului-intimat, fiind în conformitate cu legea, în raport de prevederile cuprinse în art. 86, art. 103 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi dispoziţiile art. 44 (fostul art. 48), art. 45 (fostul art. 49) şi art. 131 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată următoarele:
reclamantul D.T.I. în contradictoriu cu pârâtul C.S.M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 381 din 17 aprilie 2008 şi ca urmare să i se recunoască perioada de timp cuprinsă între 1 decembrie 1975 - 15 februarie 1985 ca vechime în magistratură, identificată în carnetul de muncă între numerele de ordine 18-22, perioadă în care a îndeplinit funcţia de şef sector cu probleme pentru M.A.N., M.I.J.P. şi să i se elibereze o adeverinţă în acest sens.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim".
Anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, reclamantul a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din lege.
Având în vedere caracterul actului atacat, acela de act administrativ unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, supus controlului judecătoresc, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, instanţa constată ca nefondată critica formulată de recurent, care susţine că intimatul nu este o persoană vătămată în sensul art. 8 alin. (1) din lege şi că actul atacat nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c), ci ar reprezenta o corespondenţă administrativă.
În ceea ce priveşte cererea având ca obiect recunoaşterea ca vechime în magistratură a perioadei în care intimatul-reclamant a ocupat funcţia de şef sector cu probleme pentru M.A.P.N. M.I.J.P. în fostul Comitet judeţean de partid Alba, Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 381 din 17 aprilie 2008.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, cu modificările ulterioare, inclusiv cele aduse prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003, constituie vechime în magistratură perioada în care o persoană a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în M.J., în I.N.M., judecător la Curtea Constituţională, judecător financiar ori procuror financiar la Curtea de Conturi, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiţie, la Curtea Constituţională sau la Curtea de Conturi, funcţii de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat sau departamentale, în laboratoarele de expertize criminalistice, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, funcţii didactice în învăţământul superior juridic, funcţia de ministru al justiţiei, secretar de stat ori de secretar general şi secretar general adjunct în M.J., funcţii de specialitate juridică în instituţia Avocatul Poporului, notar, avocat, jurisconsult sau consilier juridic.
Totodată, timpul cât o persoană, licenţiată în drept sau în drept economic-administrativ, este senator sau deputat, avocat al poporului, membru al Curţii de Conturi, personal de conducere ori de execuţie, de specialitate juridică, în aparatul Parlamentului, Preşedinţiei României, Guvernului, Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Curţii Constituţionale, Direcţiei juridice şi consulare din M.A.E. sau în cadrul altor organe ale administraţiei publice se consideră vechime în magistratură.
Se observă că textul enunţat ca de altfel şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu include şi funcţiile deţinute de procurori sau judecători în structurile fostului Partid Comunist Român, respectiv funcţia de şef sector în Comitetul Judeţean.
Art. 45 din Legea nr. 92/1992 de care se prevalează şi reclamantul stipulează că întreruperile de activitate datorate suspendării din funcţie, pensionării pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi trecerii în alte funcţii decât cele prevăzute la art. 44 alin. (2), nu se iau în calculul vechimii în magistratură, dacă legea nu prevede altfel.
Art. 78 din Legea nr. 58/1968 privind organizarea judecătorească reglementează într-adevăr asimilarea perioadei în care judecătorii aleşi sau numiţi în organizaţiile obşteşti sau în aparatul de stat în funcţii legate de activitatea justiţiei, ce va fi cuprinsă în vechimea de judecător, dispoziţie ce nu este aplicabilă în speţă, pentru a putea reţine ca vechime în magistratură perioada în care intimatul a îndeplinit funcţia „şef sector cu probleme pentru M.A.P.N., M.I.J.P.", funcţie politică, exercitată în fostul Comitet Judeţean Alba al Partidului Comunist Român.
Pentru toate aceste considerente se constată că recursul este fondat, urmând ca în baza prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să fie admis, modificată sentinţa recurată în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere, respectiv cererea care vizează anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 381 din 17 aprilie 2008 şi a solicitărilor cu caracter subsidiar ce decurg din aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C.S.M. împotriva sentinţei nr. 40/F/ CA din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului D.T.I., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4591/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4596/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
