ICCJ. Decizia nr. 4591/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4591/2009
Dosar nr. 875/36/2008
Şedinţa publică din 23 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 697/ CA din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa a fost admisă contestaţia formulată de reclamantul B.D.R. în contradictoriu cu M.J. (în prezent M.J.L.C.) - Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă, a fost anulată Hotărârea nr. 236/2007 emisă de pârât şi a fost obligat pârâtul să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al OUG nr. 214/1999.
2. Considerentele Curţii de Apel
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat, prin acţiunea introductivă, anularea deciziei emise de pârât prin care s-a respins cererea sa de recunoaştere a calităţii de beneficiar al OUG nr. 214/1999, pentru supunerea, din motive politice, la măsuri administrative abuzive luate de organele fostei miliţii.
Instanţa de fond, analizând cauza dedusă judecăţii, a constatat că reclamantul este beneficiar al dispoziţiilor Decretului-Lege nr. 118/1990, întrucât în perioada 13 martie 1949 - 1 iunie 1950 a fost strămutat din comuna Independenţa, judeţul Constanţa, din motive politice şi a făcut dovada faptului că a fost supus, din motive politice, unor măsuri administrative, respectiv că a fost privat de libertate de către fostele structuri ale securităţii.
3. Recursul declarat de pârâtul M.J.L.C.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat recurs pârâtul M.J.L.C., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că reclamantul nu a fost în măsură să convingă Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă că se încadrează în dispoziţiile art. 3 lit. c) şi d) din OUG nr. 214/1999, în condiţiile în care Decizia nr. 747/2004 emisă de Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Constanţa nu este concludentă. Consideră că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile OUG nr. 214/1999 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 173/2006, contrar spiritului reglementării, care, în plan probator, este mai restrictiv decât Decretul-Lege nr. 118/1990, care permite administrarea oricărui mijloc de probă.
4.Întâmpinarea formulată de intimatul B.D.R.
Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul a arătat că prin Decizia civilă nr. 133/CA/2004 a Curţii de Apel Constanţa s-a statuat că a fost privat de libertate pentru cercetări de către organele de represiune şi a fost strămutat într-o altă localitate, din motive politice, situaţie reglementată de art. 1 lit. b) şi e) din Decretul-Lege nr. 118/1990.
De asemenea, intimatul susţine că martorii audiaţi de instanţa de fond au confirmat că familia B., considerată de chiaburi, a fost ridicată de organele de miliţie în luna martie 1949, din satul Independenţa şi dusă în oraşul Constanţa pentru cercetări.
Conchizând, intimatul afirmă că instanţa de fond a interpretat corect probele administrate aşa încât soluţia adoptată este legală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Soluţia instanţei de control judiciar
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2. Argumentele Înaltei Curţi
Intimatul-reclamant B.D.R. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, în condiţiile art. 6 din OUG nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni din motive politice, precum şi persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, Hotărârea nr. 236/2007 prin care Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă i-a respins cererea, considerând că nu se încadrează în prevederile art. 1 - 3 din actul normativ indicat.
Contrar celor susţinute de recurent, Decizia nr. 747 din 14 decembrie 2004 privind acordarea unor drepturi prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, a D.M.S.S.F. Constanţa este un mijloc de probă concludent, întrucât din preambulul său rezultă că a fost emisă în executarea Deciziei civile nr. 133/ CA din 20 septembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, care are valoare de înscris autentic. Această hotărâre judecătorească irevocabilă atestă cu putere de lucru judecat că B.D.R. şi surorile sale B.B.M. şi B.V. au fost privaţi de libertate în baza unor măsuri administrative, fiind strămutaţi în altă localitate, aşa încât beneficiază de dispoziţiile art. 1 lit. b) şi e) din Decretul-Lege nr. 118/1990.
Instanţa de fond a adoptat soluţia criticată pe baza unui probatoriu complex şi convingător care a inclus, pe lângă înscrisurile enunţate anterior şi alte înscrisuri relevante, ca de exemplu procesul-verbal încheiat la data de 13 martie 1949 privind inventarierea bunurilor aparţinând familiei moşierului G.B. (bunicul intimatului), expropriat în baza Decretului-Lege nr. 83/1949 (filele 21-23 dosar fond).
De asemenea, declaraţiile martorilor D.A. şi M.I. se coroborează cu celelalte dovezi, conturând împrejurările factuale care constituie temeiul formulării cererii intimatului - reclamant.
Este lipsită de consistenţă, în contextul reţinut, afirmaţia recurentului referitoare la faptul că nu s-au identificat documente în arhiva M.A. – Direcţia Instanţelor Militare, din care să rezulte că familia intimatului a fost supusă unor măsuri administrative, fiindcă, după cum bine a punctat judecătorul fondului, lipsa unor dovezi în arhiva unei instituţii publice nu poate conduce la concluzia că măsurile represive îndreptate împotriva familiei intimatului nu au existat.
3. Temeiul de drept al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la pct. II.2, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, aşa încât în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., îl va respinge, reţinând că în cauză s-a probat faptul că intimatul - reclamant a fost strămutat într-o altă localitate, de organele fostei miliţii, din cauza averii ori originii sociale, conform art. 3 lit. d) din OUG nr. 214/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinţei nr. 697/ CA din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4578/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4593/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
