ICCJ. Decizia nr. 457/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 457/2009
Dosar nr. 1048/54/2008
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la 7 ianuarie 2008, pe rolul Judecătoriei drobeta Turnu Severin, reclamanta F.E.D. a chemat în judecată pe pârâţii D.A.D.R. Mehedinţi şi M.A.P.D.R.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 41.585,14 lei reprezentând despăgubiri pentru culturile afectate de calamităţi naturale.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat cererea
Reclamanta a arătat că prin sentinţa nr. 4419/CAF din 11 septembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 4270/101/2007, Tribunalul Mehedinţi a dispus anularea actului administrativ nr. 3482 din 6 octombrie 2006 prin care în mod nejustificat i s-a refuzat plata despăgubirilor legale prevăzute de Legea nr. 381/2002 şi a obligat D.A.D.R. Mehedinţi să urmeze procedura în vederea plăţii, justificând că pe calea contenciosului administrativ nu pot fi obligaţi pârâţii la plată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 8 din Legea nr. 318/2002, art. 7 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 381/2002.
3. Apărările pârâţilor
Pârâţii au invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei în soluţionarea cauzei, invocând prevederile art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
4. Hotărârea instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 1564 din 24 martie 2008, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei
Judecătoria a apreciat că litigiul priveşte modul de administrare a unor venituri bugetare, conform prevederilor art. 42 art. 45 din Legea nr. 381/2002.
În drept, s-au invocat prevederile art. 158 C. proc. civ.
6. Hotărârea Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ
Prin sentinţa nr. 574 din 17 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2529/101/2008, Tribunalul Mehedinţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Drobeta Turnu Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul de Curtea de Apel craiova pentru soluţionarea acestuia.
7. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei
Tribunalul Mehedinţi a apreciat că, întrucât reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 381/2002, competenţa de soluţionare revine judecătoriei.
8. Regulator de competenţă al Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 33/CNC din 12 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1048/54/2008, Curtea de Apel craiova a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
9. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza pronunţării regulatorului de competenţă
S-a considerat că reclamanta nu a solicitat plata despăgubirilor în condiţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a anulării anterioare a unui act administrativ, ci pentru valorificarea unui pretins drept de creanţă având temei dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 381/2002.
S-a mai constatat că obiectul acţiunii nu se circumscrie obiectului unei acţiuni în contencios administrativ reglementat de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, deoarece nu vizează anularea unui act administrativ unilateral vătămător sau refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere.
În drept, au fost invocate prevederile art. 22 C. proc. civ.
10. Recurs declarat de pârâtul M.A.D.R.
Recurentul a apreciat că în mod greşit s-a stabilit competenţa în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, deoarece natura juridică a pretenţiei ar atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, respectiv a Curţii de Apel Craiova ca primă instanţă.
Obiectul acţiunii se circumscrie ipotezei reglementate de art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 şi constă în obligarea la plata sumei de 41.585,14 lei ca urmare a refuzului nejustificat al pârâtei D.A.D.R. Mehedinţi de a-i recunoaşte dreptul instituit de art. 8 din Legea nr. 381/2002.
În drept, recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
11. Recurs declarat de pârâta D.A.D.R. Mehedinţi
Recurenta consideră că, în raport de prevederile art. 3 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii reclamantei aparţine Curţii de Apel, deoarece adresa nr. 3482/2006 a fost considerată ca act administrativ de Tribunalul Mehedinţi. Odată cu solicitarea anulării adresei, s-a solicitat şi acordarea despăgubirilor, iar Tribunalul a dispus anularea adresei şi continuarea procedurii de către D.A.D.R. Mehedinţi în vederea acordării despăgubirilor.
De aceea, opinează recurenta, judecătoria nu are competenţă în a soluţiona cererea, sentinţa pronunţată în regulatorul de competenţă, fiind greşită.
Sunt aplicabile motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Este de necontestat că între părţi a mai avut loc un proces, iar Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ a anulat adresa nr. 3482/2006 prin care D.A.D.R. Mehedinţi a refuzat nejustificat plata despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 381/2002 şi a obligat aceeaşi pârâtă să continue procedura în vederea plăţii despăgubirii.
2. De menţionat că reclamanta a solicitat în această cauză atât anularea adresei, cât şi plata de despăgubiri.
Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia inadmisibilităţii capătului doi al cererii (referitor la despăgubiri), care s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 381/2002, deşi cererea era admisibilă în raport cu art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 – „în cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru".
3. Cât timp adresa nr. 3481/2006 a fost considerată act administrativ era firesc ca şi asupra capătului de cerere referitor la daunele materiale (despăgubiri) să se pronunţe aceeaşi instanţă de contencios administrativ.
4. Deşi soluţia Tribunalului Mehedinţi cu privire la despăgubiri nu a fost criticată într-o eventuală cale de atac, formularea separată a aceluiaşi capăt de cerere de către reclamantă nu modifică obiectul acţiunii şi competenţa instanţei de contencios administrativ de a soluţiona cererea.
Despăgubirile derivă din anularea unui act administrativ vătămător, iar hotărârea asupra acestora nu poate fi dată decât de o instanţă de contencios administrativ.
5. Recurentele criticând întemeiat soluţia Curţii de Apel Craiova pentru stabilirea competenţei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin au solicitat a se trimite cauza spre competentă soluţionare a Curţii de Apel Craiova.
O asemenea solicitare este lipsită de temei legal.
Competenţa în primă instanţă în contencios administrativ, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 depinde, dacă este legată de emitentul actului atacat, de calitatea acestuia de organ local sau central.
În speţă, actul anulat a fost emis de D.A.D.R. Mehedinţi, autoritate publică locală.
Plata despăgubirilor se face de aceeaşi Direcţie.
Chemarea în proces în calitate de pârât a M.A.D.R., autoritate publică centrală, nu indică competenţa în primă instanţă a curţii de apel, dacă acest pârât nu are atribuţii legate de plata despăgubirilor.
Mai mult, în cauza în care s-a pronunţat sentinţa nr. 4419/SCAF/2007, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.D.R.
6. Faţă de acestea, constatând întemeiate prevederile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., urmează a se admite recursurile formulate, în baza art. 312 alin. (1), teza 1, alin. (3) C. proc. civ., art. 313 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată .
Urmează a se casa sentinţa recurată şi a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată şi art. 3 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii M.A.D.R. şi D.A.D.R. Mehedinţi împotriva sentinţei civile nr. 33/CNC din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 448/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 484/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
