ICCJ. Decizia nr. 488/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 488/2009
Dosar nr. 1308/64/2007
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 93/F din 14 iulie 2008 a Curţii de Apel Braşov a fost respinsă acţiunea reclamantului M.A. în contradictoriu cu A.N.V., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata integrală a premiului anual pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 9 mai 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost angajat la autoritatea pârâtă în calitate de manager public, în perioada 1 ianuarie 2006 -9 mai 2006, perioadă pentru care a primit premiul anual în sumă de 498 lei brut, conform actelor depuse la dosar.
Suma acordată de pârâtă, reprezentând premiu anual, a fost corect calculată în raport cu salariul mediu lunar realizat în anul în care s-a făcut premierea şi cu perioada efectiv lucrată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.M., solicitând modificarea în sensul admiterii acţiunii şi obligarea pârâtei la plata integrală a premiului anual aferent anului 2006, în cuantum de 380,29 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a confundat momentul naşterii unor drepturi salariale restante (provenite din anul de activitate 2005) cu momentul plăţii efective a acestora în anul 2006 în baza unor sentinţe irevocabile, respectiv a înlocuit faptele juridice concrete cu caracter excepţional, generatoare de efecte juridice în privinţa cuantumului premiului anual pe 2006 cu fapte abstracte, străine de natura cauzei, care ar fi trebuit să se petreacă undeva în anul 2005, nesocotindu-i astfel dreptul la plata integrală a premiului anual.
În opinia recurentului, pentru stabilirea cuantumului premiului anual se impunea a fi luate în considerare toate salariile de bază încasate cu întârziere din culpa exclusivă a pârâtei, în urma punerii în executare a două sentinţe irevocabile, respectiv şi sumele de 3.884 RON reprezentând spor specific personalului vamal, inclus în salariul de bază şi 679,5 lei, reprezentând indemnizaţia de mutare egală cu un salariu de bază brut de 679,5 lei.
Analizând actele dosarului şi criticile recurentului, prin prisma dispoziţiilor art. 304 şi a art. 3041 C. proc. civ. precum şi a prevederilor legale incidente în materia supusă cenzurii instanţei de control judiciar, Înalta Curte a reţinut că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OG nr. 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, funcţionarii publici au dreptul la plata premiului anual egal cu salariul mediu lunar realizat în anul în care se face premierea.
Pentru funcţionarii care nu au lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporţional cu perioada lucrată, care nu poate cuprinde însă şi intervalele de timp în care funcţionarul s-a aflat în concediu medical, avându-se în vedere numai salariile de bază realizate în perioada în care reclamantul-recurent şi-a desfăşurat efectiv activitatea.
Reclamantul a avut calitatea de manager public în perioada 1 ianuarie 2006 – 9 mai 2006, veniturile realizate în intervalul în care şi-a desfăşurat efectiv activitatea fiind de 5976 lei, în raport cu care premiul anual brut a fost corect determinat la suma de 498 lei care i-a fost achitată în luna decembrie 2006.
În raport cu prevederile legale anterior menţionate, sumele încasate în anul 2006 cu alt titlu, în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, la care a făcut referire recurentul, nu pot fi luate în calcul pentru determinarea premiului aferent respectivului an, nefiind „salarii de bază realizate în perioada pentru care s-a făcut premierea", cum corect a reţinut instanţa de fond.
Faţă de cele expuse, reţinând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii şi nu este incident în speţă nici un motiv care să impună casarea sau modificarea ei, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinţei nr. 93/F din 14 iulie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 485/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 496/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
