ICCJ. Decizia nr. 485/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 485/2009
Dosar nr. 7162/40/2007
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 40 din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Suceava a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de T.L. în contradictoriu cu C.N.P.A.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de revizuire a reţinut că T.L. a invocat contrarietatea de hotărâri, considerând că sentinţa nr. 145 din 8 octombrie 2007 şi sentinţa nr. 37 din 26 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava sunt contradictorii, în sensul că ele conţin dispoziţii potrivnice, date de instanţe în una şi aceeaşi pricină.
Instanţa de revizuire, procedând la examinarea cererii, a constatat că prin sentinţa nr. 145 din 8 octombrie 2007 a Curţii de Apel Suceava a fost soluţionată acţiunea reclamantei având ca obiect anularea adresei C.N.P.A.S. rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 643/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar prin sentinţa nr. 37 din 26 februarie 2007 a aceleiaşi instanţe a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii reclamantei, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru revizuire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta T.L. apreciind că este lovită de nulitate întrucât a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub această sancţiune de prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., precum şi cu nesocotirea prevederilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Reiterând istoricul litigiilor în care au fost pronunţate sentinţele civile nr. 37 din 26 februarie 2007 şi nr. 145 din 8 ianuarie 2007 ale Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, revizuenta a solicitat admiterea recursului şi anularea primei sentinţe prin care a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii sale vizând excepţia de nelegalitate, excepţia nulităţii absolute şi anularea adresei C.N.P.A.S. Bucureşti înregistrată la C.J.P. Botoşani din 10 august 2006, în favoarea Tribunalului Botoşani. În opinia acesteia, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cauzei revenea Curţii de Apel, iar adresa respectivă trebuia anulată deoarece produce efecte juridice şi în prezent, ceilalţi medici experţi asigurări sociale din cabinetele de expertiză a capacităţii de muncă având în continuare sistat sporul de condiţii deosebite de 10%.
S-a solicitat de asemenea anularea sentinţei atacate, în considerarea dispoziţiilor art. 323(2), 108 alin. (2) şi 105 alin. (2) C. proc. civ., fiind dată cu neobservarea formelor legale.
Examinând actele dosarului şi criticile recurentei, prin prisma dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Principiul rolului activ al judecătorului consacrat de art. 129 C. proc. civ. obligă instanţa să dea oricărei cereri încadrarea juridică exactă în raport cu scopul urmărit prin exercitarea ei şi nu după sensul literal sau juridic al termenilor folosiţi, urmând să procedeze apoi în concret la examinarea condiţiilor de admisibilitate a acesteia.
În speţă, din conţinutul cererii de revizuire şi pretenţiile formulate de petentă rezultă că aceasta a urmărit în realitate doar „anularea de drept" a sentinţei civile nr. 37/26 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, motivat de faptul că este contrară sentinţei civile nr. 145 din 08 octombrie 2007 prin care aceeaşi instanţă a considerat act administrativ adresa din 10 august 2006 în baza căruia a fost emisă Decizia C.J.P. Botoşani nr. 167 din 04 septembrie 2006.
În aceste condiţii, ţinând seama şi de prevederile art. 327 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. potrivit cărora în cazul încuviinţării revizuirii pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate anula doar cea din urmă hotărâre, criticile recurentei circumscrise nesocotirii dispoziţiilor art. 323 alin. (2) şi 105 alin. (2) C. proc. civ., motivat doar de faptul că ar fi indicat ca obiect al revizuirii ambele hotărâri pretins contradictorii, nu pot fi reţinute.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, dispoziţiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.
Din economia dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că pot forma obiectul revizuirii numai hotărârile care evocă fondul, această cale de atac extraordinară vizând îndreptarea unor erori de fapt, spre deosebire de recurs, care are în vedere în primul rând erorile de drept.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 326 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Prin sentinţa civilă nr. 37 din 26 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 114/39/2007, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii reclamantei - revizuente având ca obiect anularea adresei C.N.P.A.S. Bucureşti, înregistrată la C.J.P. Botoşani din 10 august 2006, anularea Deciziei nr. 167 din 04 septembrie 2006 a C.J.P. Botoşani, suspendarea executării acestei decizii şi repararea pagubei cauzate, în favoarea Tribunalului Botoşani – complet specializat litigii de muncă.
Cum această hotărâre nu a evocat fondul cauzei, în raport cu dispoziţiile legale anterior nu poate forma obiectul revizuirii, soluţia de respingere a cererii adoptată de prima instanţă fiind corectă.
În baza respectivei sentinţe devenită irevocabilă a fost format Dosarul nr. 1297/40/2007 al Tribunalului Botoşani, iar prin sentinţa civilă nr. 193 din 14 februarie 2007 s-a dispus anularea Deciziei nr. 167 din 04 septembrie 2006 şi obligarea C.J.P. Botoşani să-i acorde reclamantei sporul de 10% prevăzut de art. 8 lit. b) din HG nr. 281/1993, începând cu data de 1 septembrie 2006.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a adresei din 10 februarie 2006 iar prin sentinţa nr. 200 din 15 februarie 2007 pronunţată în dosarul nou format s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, sub acest aspect, Curţii de Apel Suceava, instanţă care a pronunţat, pe fondul cauzei, sentinţa civilă nr. 145 din 08 octombrie 2007, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 643 din 19 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Respingând recursul, instanţa supremă a statuat că respectiva adresă nu are natura juridică a unui act administrativ în sensul definit prin dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, constituind o simplă corespondenţă prin e-mail între două autorităţi publice, iar consecinţele sale au fost înlăturate ca urmare a desfiinţării Deciziei nr. 167 din 04 septembrie 2006 emisă de C.J.P. Botoşani.
Această expunere rezumativă a lucrărilor din dosarele ataşate atestă indubitabil şi totala lipsă de interes a revizuentei în exercitarea acestei căi de atac, întrucât petitul privind „anularea adresei C.N.P.A.S. Bucureşti înregistrată la C.J.P. Botoşani din 10 august 2006" a fost soluţionat irevocabil în modalitatea arătată, judecata în fond fiind realizată de instanţa a cărei competenţă este invocată chiar şi prin această cerere de revizuire.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.L. împotriva sentinţei civile nr. 40 din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 484/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 488/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
