ICCJ. Decizia nr. 484/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.484/2009
Dosar nr.1965/33/2007
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, reclamantul Z.A. a chemat în judecată C.J.P. Cluj pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat faptul că, împreună cu părinţii săi, a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena şi beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 126 din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că familia reclamantului a fost nevoită să-şi schimbe domiciliul, datorită persecuţiilor etnice suferite ca urmare a Dictatului de la Viena, iar reclamantul a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile actului normativ arătat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Cluj, criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul că reclamantul nu a făcut dovada strămutării, întrucât din declaraţiile de martor aflate la dosar nu rezultă data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu, pentru ca instanţa să poată decide, în lipsa actelor oficiale, că este beneficiar al dispoziţiilor legale.
La data de 21 martie 2008 a intervenit decesul reclamantului Z.A., iar soţia acestuia Z.A.A. a formulat cerere de continuare a judecăţii acestei cauze, în calitate de moştenitoare a intimatului - reclamant.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice. Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
Aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare.
Analizând actele şi lucrările dosarului a rezultat faptul reclamat prin cererea de chemare în judecată, astfel încât o altă soluţie decât cea reţinută de instanţa de fond nu ar fi posibilă în această cauză, văzând şi practica Înaltei Curţi în această materie.
Pronunţarea unei soluţii diferite pentru persoane aflate în situaţii identice ar duce la încălcarea principiului de drept al echităţii şi la încălcarea egalităţii în drepturi, principiu fundamental prevăzut de Constituţia României.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 126 din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 457/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 485/2009. Contencios → |
|---|
