ICCJ. Decizia nr. 4621/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4621/200.
Dosar nr. 106/42/200.
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 90 din 21 mai 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a pct. 86 din anexa nr. 63 la HG nr. 1350/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Dâmboviţa, precum şi al municipiului Târgovişte, al oraşelor şi comunelor din judeţul Dâmboviţa, excepţie invocată de petenţii M.P.M., M.C., M.E., S.I.L. şi S.M., în contradictoriu cu pârâţii comuna Pucheni, prin primar, şi Guvernul României.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin prevederile pct. 86 din anexa nr. 63 la HG nr. 1350/2001 a fost atestat ca aparţinând domeniului public al comunei Pucheni terenul în suprafaţă de 200 mp – Centru civic – „Piaţă", cu următoarele menţiuni:
- vecinătăţi: teren Primărie, M.P., drum comunal şi pârâul Valea Largă;
- anul dobândirii – 1999;
- actul de proprietate – Hotărârea Consiliului Local nr. 18/1999.
A reţinut instanţa că HG nr. 1350/2001 a fost adoptată pe baza documentaţiei înaintate de autoritatea administrativ-teritorială şi a notei de fundamentare întocmite de Ministerul Administraţiei şi Internelor, semnată de prefectul Judeţului Dâmboviţa, de preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa şi avizată favorabil de Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor.
A mai reţinut instanţa că inventarul bunurilor proprietate publică a fost întocmit conform Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, aprobate prin HG nr. 548/1999, fiind aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al comune Pucheni nr. 18 din 28 august 2009, în cuprinsul căreia este menţionat imobilul respectiv, la poziţia nr. 8 din anexa nr. 1.
Curtea de apel a reţinut că, întrucât are destinaţia de piaţă publică, terenul în litigiu este prin natura sa de uz şi de interes public în sensul prevederilor art. 1 şi pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998, şi ale anexei nr. 3 la Normele aprobate prin HG nr. 548/1999, astfel că includerea sa în domeniul public al comunei Pucheni s-a făcut cu respectarea normelor legale incidente, motiv pentru care pct. 86 din anexa nr. 63 la HG nr. 1350/2001 nu încalcă nicio dispoziţie legală în materia atestării bunurilor aparţinând domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale.
În ceea ce priveşte apărarea reclamanţilor referitoare la faptul că terenul în litigiu a fost proprietatea autorului lor M.C.P., Curtea a precizat că aceasta nu va face obiectul analizei, întrucât instanţa nu a fost învestită cu o acţiune în contencios administrativ având ca obiect anularea actului şi nici cu o acţiune prin care reclamanţii să urmărească realizarea dreptului pretins, ci a fost învestită cu o excepţie de nelegalitate în procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, în cadrul căreia se analizează legalitatea actului administrativ contestat în raport cu actele normative cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora actul a fost emis.
Împotriva sentinţei civile nr. 90 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii M.P.M., M.C. şi M.E., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a criticat hotărârea judecătorească pentru faptul că în mod eronat Curtea de Apel a respins excepţia de nelegalitate a pct. 86 al HG nr. 1350/201 şi al Anexei 63, terenul în litigiu nefiind o piaţă publică şi aflându-se în punctul „În piaţă".
Astfel, acest teren nu se încadrează în categoria bunurilor proprietate publică, Hotărârea Consiliului Local Pucheni nr. 14/1992 şi nici HG nr. 1350/2001, nereprezentând un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 200 mp.
Se mai precizează în motivul de recurs că reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, ci doar Anexa nr. 2 poziţia 8 din HG nr. 14/1992 menţionează greşit că acesta face parte din domeniul privat al comunei Pucheni.
Recurenţii arată că acest teren a fost dintotdeauna proprietatea autorului lor M.V.P. şi a autorilor acestuia, fără să fie vreodată trecut în proprietatea statului.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând motivele de recurs, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:
Instanţa Curţii de Apel Ploieşti, a fost sesizată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 cu o excepţie de nelegalitate a HG nr. 1350/2001, Anexa nr. 63, privitor la un imobil inventariat la poziţia 86.
Această excepţie de nelegalitate a fost respinsă la fond, întrucât HG nr. 13250/2001 a fost adoptată cu respectarea prevederilor Constituţiei României, art. 107 şi de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul său juridic.
Corect prima instanţă a apreciat că această Hotărâre de Guvern a respectat procedura specială a Legii nr. 213/1998, respectiv s-a întocmit inventarierea bunurilor aparţinând domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, inventarele însuşite de Consiliul Local Pucheni fiind centralizate.
Acest imobil – teren figurează în domeniul public al intimatului „teren civic – în piaţă" pentru suprafaţa de 200 mp, fiind deci o piaţă publică.
Faptul că prima instanţă nu a reţinut că terenul a fost proprietatea autorilor recurenţilor pe cale de uzucapiune, a fost un punct de vedere corect, întrucât conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea actului administrativ, se raportează la respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul emiterii lui şi nu la situaţii invocate de alte persoane.
Pe prevederile art. 4 nu se poate face o comparare de titluri şi nici nu se poate discuta valabilitatea titlului de proprietate al intimatului în temeiul căruia deţine imobilul, acest lucru fiind obiect al acestei proceduri judiciare.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de M.P.M., M.C. şi M.E., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.P.M., M.C. şi M.E. împotriva sentinţei civile nr. 90 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4617/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4624/2009. Contencios → |
|---|
