ICCJ. Decizia nr. 4624/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4624/2009
Dosar nr. 252/44/200.
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 10 din 22 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, a fost admisă acţiunea formulată de SC F.C.O. SA – Galaţi, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Galaţi şi având ca obiect anularea deciziilor de impunere fiscală nr. 1/2006 şi nr. 3/2006 şi exonerarea sa de plata datoriilor bugetare stabilite prin ele.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cele două decizii au fost emise în procedura prin care autoritatea a stabilit răspunderea solidară întemeiată pe art. 27 C. proCod Fiscal, constatând insolvabilitatea Asociaţiei „C.F.O. Galaţi".
A constatat instanţa că reclamanta nu poate fi răspunzătoare în temeiul acestui articol, întrucât prin contractul de cesiune din 31 martie 2005, încheiat de reclamanta societate comercială cu asociaţia sportivă, societatea nu s-a angajat să preia drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial ale clubului, situaţie confirmată şi prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă pârâta, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
În motivarea cererii recurenta arată:
- că din punct de vedere formal, a respectat procedura de constatare a obligaţiilor, inclusiv privind audierea contribuabilului conform art. 9 C. proc. civ., societatea reclamantă exprimându-şi punctul de vedere prin adresa nr. 5548 din 20 februarie 2006;
- că, instanţa a interpretat greşit contractul de cesiune existent între reclamantă şi club, refuzând să analizeze art. II.1 din aceasta, care i-ar fi permis să constate că societatea a preluat toate obligaţiile clubului, nu doar pe cele de natură „fotbalistică";
- că instanţa a ignorat dovezile privind reaua-credinţă a societăţii care a preluat de la asociaţie numai drepturile, indiferent de natura lor, cu toate că şi-a asumat preluarea tuturor obligaţiilor prin contract;
- că insolvabilitatea asociaţiei a fost determinată tocmai de maniera nelegală în care a avut loc preluarea, întrucât, după înstrăinarea activelor ei, s-a aflat în imposibilitatea desfăşurării activităţii şi, implicit, a achitării obligaţiilor la bugetul consolidat al statului, fiind astfel dovedit raportul de cauzalitate.
Recursul nu se fondează.
Prima problemă care se impune în speţă este aceea a îndeplinirii condiţiilor răspunderii reclamantei sub incidenţa art. 27 C. proCod Fiscal, întrucât textul prevede expres existenţa relei-credinţe.
Dar, potrivit dispoziţiilor Codului civil, buna-credinţă se prezumă, până la dovada contrară.
Aşadar, reaua-credinţă sau lipsa bunei-credinţe trebuia dovedită de recurentă.
Pentru a dovedi reaua-credinţă, recurenta a invocat contractul de cesiune dintre societatea reclamantă şi clubul de fotbal. Dar acesta este un act juridic comercial, a cărui nulitate trebuie invocată de cel interesat şi contestată în instanţă după o procedură specială.
Ca urmare, în lipsa dovedirii celor trei elemente ale răspunderii civile delictuale a reclamantei, orice interpretare sau deducţie a recurentei pe baza unui contract încă valabil nu poate avea relevanţă juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 10/F din 22 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4621/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4627/2009. Contencios → |
|---|
