ICCJ. Decizia nr. 4640/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4640/2009
Dosar nr. 43233/3/200.
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor acordate pentru terenul în suprafaţă de 578,99 mp, situat în municipiul Iaşi, Judeţul Iaşi, în temeiul dispoziţiei nr. 3420 emisă de primarul municipiului Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 1913 din 19 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că reclamanta solicită în fapt obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire în condiţiile art. 16 din Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel că revine Curţii de apel competenţa de soluţionare a pricinii în raport cu dispoziţiile art. 19 şi art. 20 din Capitolul VI al Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1436 din 2 aprilie 2009 a hotărât următoarele:
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reţinând că autoritatea pârâtă are competenţa legală de a emite titlul de despăgubire solicitat de reclamantă, în raport cu dispoziţiile art. 16 şi art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005;
- a admis excepţia prematurităţii acţiunii, reţinând că dreptul reclamantei de a solicita emiterea titlului de despăgubire nu este actual deoarece nu a fost finalizată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, întrucât reclamanta nu a completat dosarul cu actele solicitate prin adresa din 3 noiembrie 2008, astfel că dosarul nu a fost transmis la evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare a terenului pentru care se solicită acordarea de despăgubiri;
- pe cale de consecinţă a respins acţiunea reclamantei S.E., ca prematur formulată.
Împotriva sentinţei civile nr. 1436 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.E., criticând-o ca nelegală, întrucât greşit prima instanţă a admis excepţia de prematuritate a acţiunii şi a respins-o pe acest motiv, fără să soluţioneze fondul pricinii.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa recurată, a respins acţiunea formulată de S.E. ca prematură, reţinând că în lipsa unui raport de evaluare nu se poate emite actul final al procedurii reprezentând titlul de despăgubire conform art. 16 Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Din probele dosarului rezultă că Dispoziţia nr. 3420/2005 a Primăriei Municipiului Iaşi trebuia pusă în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei, dar în anul 2009 recurenta nu a primit încă despăgubirea la care era îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001.
Greşit a considerat prima instanţă că acţiunea este prematură pentru că nu s-au finalizat procedurile prevăzute de Legea nr. 247/2005, întrucât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligaţia de a emite titlul într-un termen rezonabil, care să nu-i afecteze recurentei-reclamante însuşi dreptul său protejat de lege.
Dacă modul de apreciere ar fi în sens contrar, ar însemna o încălcare a dreptului recurentei la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează fiecărei persoane dreptul la judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale.
Faptul că Legea nr. 247/2005 omite să stipuleze perioada maximă de timp pe care poate s-o parcurgă această procedură administrativă, nu înseamnă că poate fi înfrânt termenul rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Aşa fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite recursul declarat de S.E., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa pe fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.E. împotriva sentinţei civile nr. 1436 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionare în fond.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4638/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4649/2009. Contencios → |
|---|
