ICCJ. Decizia nr. 4741/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4741/2009
Dosar nr. 377/36/200.
Şedinţa publică din 30 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 12 martie 2009, reclamantul E.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, să se dispună anularea hotărârii nr. 29600 din 6 februarie 2008 prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că s-a născut la data de 10 iunie 1944 în localitatea Dobromir Vale, judeţul Constanţa, pe timpul strămutării părinţilor săi, ca urmare a schimbului de populaţie prevăzut de Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova, în 1940.
Reclamantul a arătat că se consideră îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate prin lege, deoarece a suferit aceleaşi persecuţii ca şi părinţii săi.
Prin sentinţa civilă nr. 157/CA din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului E.I. , a anulat hotărârea nr. 29600 din 6 februarie 2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, constatând că reclamantul este beneficiar al Legii nr. 1889/2000 şi obligând pârâta să emită o hotărâre în acest sens.
Prin aceeaşi hotărâre s-a stabilit că drepturile vor fi acordate din luna următoare depunerii cererii, pentru perioada 10 iunie 1944 – 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul a făcut dovada că s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din comuna Carali, judeţul Caliacra – Bulgaria, ca urmare a schimbului de populaţie stabilit prin Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940.
Totodată, recurenta mai susţine că Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut o perioada de punere în aplicare de 3 luni, astfel că reclamantul nu putea să susţină că s-a născut în perioada de strămutare a părinţilor, întrucât în anul 1944 nu a avut loc niciun schimb de populaţie între România şi Bulgaria.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, cu consecinţa menţinerii hotărârii nr. 29600/2008 ca fiind temeinică şi legală.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
Instanţa de fond a reţinut că de drepturile compensatorii acordate prin lege trebuie să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au suferit persecuţii etnice în perioada 06 septembrie 1940 – 06 martie 1945, iar copiii născuţi în perioada în care părinţii s-au refugiat sau au fost strămutaţi ca urmare a unor asemenea persecuţii nu pot fi înlăturaţi de la beneficiul drepturilor acordate.
S-a mai reţinut că dacă beneficiul drepturilor respective a fost acordat de legiuitor soţului supravieţuitor al unei persoane care a suferit acele persecuţii, cu atât mai mult copiii născuţi în perioada de refugiu a părinţilor sunt îndreptăţiţi să beneficieze de aceste drepturi.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că reclamantul nu poate beneficia de drepturile stabilite prin lege, întrucât nu a făcut dovada că a suferit efectiv persecuţiile din motive etnice, întrucât s-a născut după 3 ani şi 9 luni de la data strămutării părinţilor săi.
Mai arată recurenta că reclamantul, nefiind născut la data strămutării, nu se încadrează în prevederile legale, care se referă la persoanele care au fost mutate sau care au fost obligate să-şi schimbe domiciliul în altă localitate.
Având în vedere că înscrisurile aflate la dosarul cauzei evidenţiază faptul că reclamantul s-a născut la 10 iunie 1944 în localitatea Dobromir Vale, judeţul Constanţa, după data la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din judeţul Caliacra – Bulgaria, ca urmare a schimbului de populaţie reglementat prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940, nu există temei legal pentru a-l exclude pe reclamant de la beneficiul drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000.
Rezultă că instanţa fondului a stabilit în mod corect că de drepturile compensatorii prevăzute de legea menţionată trebuie să beneficieze toţi cetăţenii români care în perioada respectivă au suferit persecuţii pe motive etnice, iar copiilor născuţi după perioada schimbului de populaţie amintit nu li se poate refuza acest drept.
Comparaţia făcută de instanţa de fond cu privire la drepturile de care beneficiază soţul supravieţuitor al persoanei strămutate este edificatoare în acest sens.
Urmează a fi înlăturat motivul de recurs referitor la perioada de punere în aplicare a Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940, întrucât acest aspect nu are relevanţă în cauză.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 157/CA din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4708/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4759/2009. Contencios → |
|---|
