ICCJ. Decizia nr. 4780/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4780/2009
Dosar nr. 30871/3/200.
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 27 ianuarie 2009, prin declinare de la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Statului a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.I. să se constate calitatea pârâtului de colaborator al securităţii cu motivarea că acesta, în calitate de bibliotecar la Biblioteca „Bathyaneum" Alba Iulia, a semnalat Serviciului III din cadrul Inspectoratului Judeţean al securităţii Alba, începând cu data de 25 ianuarie 1980, informaţii legate de cetăţenii străini cu care purta o intensă corespondenţă şi care vizitau biblioteca, fiind recrutat de organele de Securitate, sub numeleconspirativ „P." şi fixându-i-se directive pe care le avea de urmărit cu privire la persoanele aflate în supraveghere.
2. Hotărârea curţii de apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1731 din 22 aprilie 2009,a admis acţiune reclamantului.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, din nota de constatare nr. SIDJ/668 din 27 iunie 2008, întocmită de Direcţia Investigaţii a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Statului şi din celelalte înscrisuri depuse la dosar rezultă că pârâtul M.I., în calitate de bibliotecar la Biblioteca documentară „Bathyaneum" a fost semnalat de Serviciul III din cadrul Inspectoratului Judeţean al securităţii Alba şi a fost folosit în calitate de colaborator al Securităţii, începând cu data de 25 ianuarie 1980, motivat de împrejurarea că pârâtul avea o multitudine de relaţii în rândul unor cetăţeni străini, cu care purta o intensă corespondenţă.
S-a mai reţinut că perioadă în care pârâtul a oferit informaţii Securităţii, conform actelor depuse la dosar, este intervalul anilor 1980-1989 iar colaborarea cu Securitatea s-a realizat sub numele conspirativ „P.".
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 şi, în raport cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanţa a constatat că sunt neîntemeiate susţinerile din întâmpinare, potrivit cărora în notele informative pe care le-a dat pârâtul nu a denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, din rapoartele informative invocate în cauză rezultând că acesta era permanent instruit să urmărească discuţiile referitoare la problemele ce interesau regimul comunist şi a furnizat informaţii ce vizau atitudini de opoziţie împotriva acestui regim.
Recursul formulat de pârât
În cauză a declarat recurs pârâtul M.I., solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că instanţa de fond nu a examinat materialul probator prin prisma cerinţelor impuse de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, ci s-a limitat să constate că a semnat un angajament cu Securitatea şi că a dat note informative.
În opinia recurentului-pârât, aceste împrejurări nu sunt suficiente şi relevante pentru a fi considerat colaborator al Securităţii, ci trebuie îndeplinită condiţia de a fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi de a fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Aceste ipoteze nu sunt îndeplinite în speţă, pentru că - arată recurentul-pârât – notele informative vizau aspecte pur profesionale, legate de activitatea de serviciu, şi în urma lor nimeni nu a avut de suferit.
În drept, partea a invocat prevederile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., dar nu şi-a structurat criticile formulate împotriva sentinţei potrivit motivelor de recurs indicate.
În dovedirea susţinerilor sale, recurentul-pârât a depus la dosar înscrisuri constând în corespondenţa purtată în perioada 1983 – 1989 cu numitul F.P.- proba fiind admisibilă în recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului se circumscrie noţiuni de „colaborator al securităţii".
Contrar afirmaţiilor recurentului-pârât, instanţa de fond a analizat probatoriul administrat în cauză prin prisma prevederii legale citate, reţinând că informaţiile furnizate de acesta organelor securităţii se încadrează în ipoteza referitoare la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului – dreptul la viaţă privată incluzând şi secretul corespondenţei, libertatea de exprimare şi de opinie.
Astfel, notele informative pe care le-a întocmit nu semnalează numai vizitele cu caracter profesional sau de documentare efectuate de cetăţenii străini la Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, ci cuprinde şi referiri la aspecte cum ar fi: contacte pe care cetăţenii străini le-au avut cu un ierarh ortodox (informarea din 22 octombrie 1988); vizite la rude, încercarea de contractare a unei foste colege de liceu (informarea din 12 mai 1987); situaţia familială şi profesională a cetăţeanului român M.R., aflat „în atenţia" unui lucrător de securitate (de asemenea în informarea din 12 mai 1987); efectuarea unor cumpărături strict personale (informarea din 26 mai 1987); atitudinea admirativă a unei vizitatoare faţă de „politica externă a partidului şi statului nostru" (informarea din 11 mai 1982, în urma căreia ofiţerul de legătură a întocmit o notă conform căreia informatorul a primit sarcina de a discuta cu persoana respectivă despre situaţia ei în Austria, poziţia faţă de ţara noastră şi relaţiile pe care le are în România); corespondenţa pe care a transmis-o în Slovacia din partea unui coleg (informarea din 25 noiembrie 1981).
Aspectele menţionate sunt numai câteva extrase din notele informative prezentate cu regularitate pe parcursul mai multor ani şi corelate cu relatările făcute de recurentul-reclamant cu privire la propria sa corespondenţă cu cetăţeni străini, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns instanţa de fond, în sensul încadrării în prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat neexistând motive de modificare a sentinţei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 7, 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.I. împotriva sentinţei civile nr. 1731 din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4771/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4783/2009. Contencios → |
|---|
