ICCJ. Decizia nr. 4805/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4805/2009
Dosar nr. 996/36/200.
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 308/CA din 24 iulie 2009 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii D.A., Z.C.M., C.C.L., B.V., G.C., D.P.T., B.C.D., M.U.A., M.M.D., D.A., M.V., A.M., M.S., S.I., T.G., B.P., I.M., C.T., P.M., J.A., B.G., S.V., B.V., V.B., C.G., I.D., G.I., în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 48 din 3 iulie 2009 emis de pârât, până la soluţionarea pe fond a cauzei; a admis totodată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Procurorului General şi a respins acţiunea reclamanţilor faţă de acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că ordinul contestat poartă antetul şi este emis de instituţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel fiind doar semnat de procurorul general în executarea atribuţiilor sale de conducere reglementate de art. 91 din Legea nr. 304/2004 şi, pe cale de consecinţă, cererea reclamanţilor a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul pricinii s-a reţinut că în speţă sunt îndeplinite condiţiile cerute cumulativ de legea contenciosului administrativ, respectiv abordarea judecăţii, depunerea unei cauţiuni şi cerinţele de admisibilitate impuse de dispoziţiile art. 14, cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
În acest sens recurentul a susţinut că:
1. Instanţa de fond a soluţionat legal excepţia invocată şi a dispus respingerea acţiunii faţă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa dar nu a introdus în cauză titularul dreptului, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, încălcând astfel dreptul la apărare al acestuia.
2. Deşi a respins acţiunea faţă de unicul pârât, instanţa de fond a admis totuşi acţiunea reclamanţilor dispunând suspendarea executării actului administrativ, hotărârea pronunţată cuprinzând astfel motive contradictorii.
3. Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impun o competentă materială specială pentru litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţi publice locale şi judeţene stabilind că acestea se soluţionează în fond d tribunalele administrativ-fiscale.
4. Soluţia dispusă pe fond este rezultatul aplicării greşite a legii, în condiţiile în care dispoziţiile Legii nr. 50/1996, în ceea ce priveşte personalul auxiliar de specialitate sunt abrogate prin art. 30 din OG nr. 8/2007.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis în sensul şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanţii au solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 48 din 3 iulie 2009 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin care s-a dispus suspendarea, începând cu data de 1 iunie 2009, a Ordinului nr. 23 din 4 martie 2009 emis de acelaşi Parchet, referitor la acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizaţia brută lunară.
Potrivit actelor dosarului intimaţii sunt angajaţi, în calitate de funcţionari publici în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Conform art. 1 alin. (1) din Lege nr. 188/1999, republicată, prin acest act normativ se „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţi administrative autonome ori prin autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu".
Art. 109 din acelaşi act normativ stabileşte competenţa instanţelor de contencios administrativ în soluţionarea litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici.
Cum în speţă actul administrativ a cărei suspendare se solicită, aparţine unei autorităţi la nivel local, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea intimaţii, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului ca instanţă de contencios administrativ.
Pe cale de consecinţă, admiţând recursul declarat în cauză Curtea casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 308/CA din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal .
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare la Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4797/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4808/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
