ICCJ. Decizia nr. 4820/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4820/2009
Dosar nr. 31719/3/200.
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26 august 2008 la Tribunalul Bucureşti, reclamantul S.P. a solicitat obligarea pârâtelor Prefectura municipiului Bucureşti – Serviciul public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor –prin comisar şef M.G.D. şi Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 4 la restituirea sumei de 934 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare cu chitanţa nr. 7576898 din 2 iulie 2008 la Trezoreria sectorului 6 Bucureşti.
Reclamantul a invocat şi excepţia de nelegalitate a prevederilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare, motivând că acestea sunt contrare Tratatului Comunităţilor Europene şi instituie o discriminare la prima înmatriculare în România între autoturismele străine şi cele româneşti.
Prin încheierea din data de 8 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată în baza dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2685 din 23 iunie 2009, prin care a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de reclamant.
Instanţa de fond a reţinut că ordonanţele de urgenţă ale guvernului sunt acte normative cu putere de lege şi nu acte administrative cu caracter normativ sau individual, astfel că nu pot fi contestate pe calea excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru actul administrativ unilateral cu caracter individual.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul şi a solicitat modificarea în totalitatea a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepţiei invocate şi pe cale de consecinţă, să se constate nelegalitatea dispoziţiilor OUG nr. 50/2008.
Recurentul a susţinut că în mod greşit a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a unui act normativ contrar prevederilor din Tratatul Comunităţilor Europene, care au caracter prioritar faţă de legislaţia naţională.
Recurentul a precizat că acţiunea sa are ca efect obligarea intimatelor la restituirea unei taxe încasate nelegal şi nu anularea unor prevederi legale, cum neîntemeiat a reţinut instanţa de fond .
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, constatând că este inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată cu privire la OUG nr. 50/2008.
Ordonanţele de urgenţă sunt emise prin delegare legislativă conform prevederilor art. 114 din Constituţia României, în baza adoptării de către Parlament a unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. De asemenea, ordonanţe de urgenţă mai pot fi adoptate de Guvern în cazuri excepţionale.
Faţă de natura juridică a actului contestat pe calea excepţiei de nelegalitate, instanţa de fond a constatat întemeiat că nu sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Această reglementare se referă la posibilitatea contestării pe cale incidentă a legalităţii unui act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ca fiind actul unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii.
Cum actul contestat de recurentul-reclamant nu se încadrează în această categorie de acte supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu există temei pentru modificarea sau casarea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant.
Pentru aceleaşi considerente, va fi respinsă şi critica din recurs privind interpretarea greşită a obiectului cererii de chemare în judecată, constatându-se că aceasta este rezultatul unei confuzii între litigiul de fond şi prezentul dosar, în care instanţa de contencios administrativ s-a pronunţat corect în limitele investirii sale pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Celelalte susţineri din recurs cu privire la nelegalitatea şi neconstituţionalitatea OUG nr. 50/2008 nu vor fi examinate, întrucât nu au constituit obiectul judecăţii la instanţa de fond, ca urmare a admiterii unei excepţii de procedură.
În consecinţă, hotărârea pronunţată de instanţa de fond va fi menţinută ca fiind legală şi temeinică, urmând a fi respins prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.P. împotriva sentinţei civile nr. 2685 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4812/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4821/2009. Contencios → |
|---|
