ICCJ. Decizia nr. 4829/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4829/2009
Dosar nr. 1755/33/200.
Şedinţa publică din 4 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta S.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 23470 din 30 august 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1940 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2008.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că soţul ei S.S., în prezent decedat, împreună cu părinţii săi, din cauza represaliilor autorităţilor maghiare a fost nevoit să plece în luna octombrie 1940 din localitatea Buza, judeţul Cluj în localitatea Cătina, judeţul Cluj, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în luna iunie 1945.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale martorilor B.I. şi D.I.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 65 din 17 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 23470 din 30 septembrie 2008 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată, în perioada octombrie 1940 – 6 martie 1945 şi, totodată, să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2008.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta este soţia supravieţuitoare a numitului S.S., decedat la 28 octombrie 1992 şi că după decesul acestuia reclamanta nu s-a recăsătorit.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că Legea nr. 189/2000 prevede că dovezile care pot reconstitui evenimente atât de îndepărtate sunt declaraţiile de martori.
La baza recunoaşterii statutului de refugiat în cazul în care nu există nici un document oficial stau declaraţiile notariale a doi martori.
Aşadar, potrivit pluralului legii ar trebui să avem două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date: data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantului.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că soţul reclamantei s-a refugiat din localitatea Buza, judeţul Cluj în localitatea Cătina, judeţul Cluj în perioada octombrie 1940 – 6 martie 1945, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului iar reclamanta se află în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 189/2000 potrivit cărora „soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea de o indemnizaţie lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit".
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 65 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4825/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4838/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
