ICCJ. Decizia nr. 4838/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4838/2009
Dosar nr. 1945/90/2008
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 iunie 2008, reclamanta SC T. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat anularea deciziei de retragere a licenţei de pază şi protecţie emisă la data de 23 mai 2008 de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Poliţiei de Ordine Publică.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că Decizia emisă de pârâtă este nelegală, întrucât a depus în termenul prevăzut de lege toate documentele necesare pentru reînnoirea licenţei de funcţionare ca societate specializată de pază şi protecţie.
Prin sentinţa nr. 58/F-C din 11 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea ca nefondată, constatându-se că pârâtul a decis în mod legal să retragă licenţa de funcţionare nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005 eliberată reclamantei, deoarece aceasta nu a depus documentaţia necesară reînnoirii licenţei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 şi art. 304/1 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele reale pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind rezultatul interpretării greşite a actelor normative indicate în acţiune.
În dezvoltarea acestor critici , s-a arătat că instanţa de fond nu a analizat înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi prin care a dovedit respectarea prevederilor art. 7 din anexa nr. 1 la HG nr. 1010/2004, depunând întreaga documentaţie necesară pentru reînnoirea licenţelor de funcţionare.
De asemenea, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere sensul prevăzut în actul normativ susmenţionat pentru termenii de retragere, reînnoire, suspendare ori anulare a licenţelor de funcţionare şi nu a exercitat rol activ pentru a determina intimatul să depună la dosar documentele în baza cărora a fost emisă Decizia atacată.
În ultimele două motive de recurs, hotărârea instanţei de fond a fost criticată pentru aplicarea greşită a Legii nr. 333/2003, a HG nr. 1010/2004 şi pentru aprecierea eronată a probelor administrate. Recurenta a considerat că instanţa de fond a avut în vedere alţi termeni decât cei indicaţi în cele două acte normative şi nu a luat în considerare nici una din probele solicitate, deşi acestea erau hotărâtoare pentru soluţionarea corectă a cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi de dispoziţiile art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, societăţile specializate de pază şi protecţie funcţionează în baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române care poate fi reînnoită la fiecare 3 ani. În normele metodologice aprobate prin HG nr. 1010/2004 s-a prevăzut la art. 10 că reînnoirea licenţelor se poate solicita cu cel puţin 5 luni înaintea expirării termenului de valabilitate.
Licenţa de funcţionare nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005 eliberată societăţii recurente a expirat la data de 24 ianuarie 2008, iar anterior acestei date nu s-a depus documentaţia necesară pentru reînnoirea licenţei de desfăşurare a activităţii de pază a transporturilor şi servicii de gardă de corp şi consultanţă în domeniu.
Instanţa de fond a analizat toate înscrisurile depuse în cauză, stabilind corect situaţia de fapt, în raport de care a constatat întemeiat legalitatea deciziei contestate prin acţiune.
Astfel, s-a reţinut corect că recurenta-reclamantă a întocmit şi a înregistrat documentaţia în vederea reînnoirii licenţei de funcţionare la data de 19 martie 2008, după expirarea termenului de valabilitate a licenţei nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005, astfel că înscrisurile indicate în recurs nu sunt relevante în soluţionarea cauzei.
De altfel, nici documentaţia înregistrată sub nr. 96.414 din 19 martie 2008 la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea nu cuprinde toate documentele prevăzute de art. 7 din Anexa nr. 1 la HG nr. 1010/2004 şi art. 18 lit. d) din Dispoziţia I.G.P.R. nr. 422/2006 pentru reînnoirea licenţei de funcţionare, respectiv certificatul de atestare fiscală de la D.G.F.P. Vâlcea din care să rezulte că societatea nu are înscrise restanţe financiare către bugetul consolidat de stat şi avizele eliberate de Serviciul Poliţiei de Ordine Publică pentru noii asociaţi ai societăţii.
Susţinerea din acţiune că întreaga documentaţie necesară reînnoirii licenţei de funcţionare a fost depusă la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea la data de 24 septembrie 2007, anterior expirării duratei de valabilitate a licenţei nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005, nu a fost dovedită prin probele administrate în cauză şi nu poate fi reţinută ca argument pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzută de art. 10 din HG nr. 1010/2004 pentru reînnoirea licenţei.
În atare situaţie, se constată că sunt nefondate motivele de recurs privind interpretarea şi aplicarea greşită a legii, precum şi cele prin care s-a criticat aprecierea dată elementelor de fapt dovedite în cauză.
De asemenea, este neîntemeiată susţinerea recurentei că hotărârea atacată nu cuprinde motivele avute în vedere de instanţa de fond şi că motivele expuse sunt contradictorii ori străine de natura pricinii. Considerentele sentinţei atacate corespund argumentelor de fapt şi de drept pentru care a fost respinsă acţiunea, fiind respectate prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. privind motivarea hotărârii judecătoreşti.
Instanţa de fond a interpretat corect şi actul administrativ dedus judecăţii, al cărui obiect a fost stabilit în raport de dispoziţiile Legii nr. 333/2003 care reglementează condiţiile retragere, reînnoire, suspendare ori anulare a licenţelor de funcţionare.
Această critică nici nu a fost motivată de recurentă, întrucât nu au fost expuse considerentele pentru care s-a apreciat ca fiind eronată calificarea dată de instanţa de fond conţinutului deciziei contestate şi nici consecinţele unei asemenea interpretări asupra soluţiei pronunţate, în condiţiile în care reţine că prin acţiune s-a contestat numai îndeplinirea cerinţelor legale pentru retragerea licenţei de funcţionare şi nu natura juridică a actului prin care s-a luat această măsură.
Faţă de motivele prezentate, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinţei civile nr. 58/F-C din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 4829/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4842/2009. Contencios → |
---|