ICCJ. Decizia nr. 5534/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5534/2009
Dosar nr. 1361/54/2009
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1525 din 05 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în Dosarul nr. 922/318/2009, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.V. şi pârâtele C.C.S.D. şi A.N.R.P., în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că, prin acţiunea promovată, reclamantul a solicitat obligarea C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, potrivit prevederilor Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, iar potrivit art. 19 din Titlul VII al acestei legi, competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, în speţă Curtea de Apel Craiova.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 1361/54/2009.
Prin cererea depusă la dosar la data de 13 mai 2009, reclamantul a precizat că solicită obligarea C.C.S.D. la emiterea şi comunicarea deciziei de despăgubire, iar apoi obligarea A.N.R.P. la emiterea şi trimiterea titlurilor de plată pentru suma de 15.039.341,60 lei, respectiv 4.024.422,49 euro, sumă stabilită de societatea SC P. SRL Bucureşti, prin fişa de evaluare executată la comanda pârâtelor, sume ce reprezintă despăgubiri pentru suprafaţa de 19,39 ha teren cu vegetaţie forestieră, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
A precizat reclamantul că este de acord şi cu suma de 14.023,169.87 lei, despăgubiri stabilite prin fişa de evaluare întocmită de expertul P. prin expertiza extrajudiciară, care are aceeaşi forţă probantă ca şi cea dispusă de către instanţă.
Pârâta C.C.S.D. a formulat întâmpinare la data de 19 iunie2008, în cuprinsul căreia a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, arătând că reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005.
Pe fondul cauzei, s-a susţinut că cererea este neîntemeiată, motivându-se că soluţionarea dosarului reclamantului se face prin aplicarea unei proceduri speciale reglementată de Legea nr. 247/2005, care implică mai multe etape, între acestea fiind şi cea a evaluării.
Cu privire la această etapă, pârâta a precizat că urmează ca, printr-un proces de selecţie aleatorie, dosarul să fie transmis evaluatorului, explicându-se în continuare modul de lucru al acestuia.
Pârâta A.N.R.P. a invocat, la rândul său, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond, aceleaşi apărări ca şi prima pârâtă, solicitând, în consecinţă, respingerea acţiunii reclamantului.
Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 137 C. proc. civ. excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de către pârâta A.N.R.P., instanţa a apreciat că este neîntemeiată, întrucât, chiar dacă emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire intră în atribuţiile Comisiei Centrale, totuşi, aşa cum rezultă din prevederile art. 13, Titlul VII din Legea 247/2005, pârâta are între alte atribuţiuni şi pe acelea de a acorda sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor publice şi persoanelor juridice implicate în procesul de aplicare a Legii 10/2001 şi de a monitoriza acest proces, precum şi atribuţia de a emite titlul de plată şi, ca, atare are calitate procesuală pasivă în cauză, cu atât mai mult cu cât, prin acţiunea precizată, reclamantul a solicitat emiterea acestui titlu.
Referitor la excepţia prematurităţii cererii reclamantului, excepţie ce a fost invocată de către pârâta C.C.S.D. în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, Curtea a apreciat-o ca fiind, de asemenea, neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
Procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prevede într-adevăr parcurgerea mai multor etape - cea a analizării dosarelor sub aspectul restituirii imobilului în natură şi cea a evaluării, etapă în care, după analizarea dosarului, constatându-se că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul este trimis evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare.
Această procedură se finalizează prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi transmiterea acesteia către Fondul Proprietatea.
Pornind de la finalitatea procedurii administrative, rezultă că nu poate fi confundată cu procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedură care obligă persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual să solicite revocarea în tot sau în parte a actului, înainte de a se adresa instanţei de judecată.
Ori, în speţă, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubiri, decizie care, aşa cum s-a arătat anterior, este precedată de parcurgerea procedurii administrative, procedură în care se trece la evaluarea bunului imobil, imposibil de restituit în natură.
Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren cu vegetaţie forestieră, în suprafaţă de 19,39 ha, prin acordarea de despăgubiri, prin sentinţa civilă nr. 2100 din 23 martie 2007, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Hotărârea judecătorească şi tot dosarul de despăgubiri a fost înaintat Secretariatului C.C.S.D., fiind înregistrat sub nr. 12948/FF/CC/2008 şi, potrivit adresei din 6 ianuarie 2009, emisă de pârâtă, dosarul a fost repartizat unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Din aceeaşi adresă, precum şi din adresa din 09 februarie 2009, rezultă că evaluatorul desemnat de pârâtă SC P.C. SRL a comunicat reclamantului o sinteză a evaluării şi nu raportul de evaluare însăşi, cu care reclamantul a fost de acord,însă din partea finală a acestui înscris rezultă că a fost întocmit raportul de evaluare,dar pentru înaintarea acestuia către A.N.R.P., evaluatorul are nevoie de confirmările de primire, semnate de toate persoanele îndreptăţite.
Apărarea pârâtei că, în cazul reclamantului, raportul de evaluare nu i-a fost comunicat, motiv pentru care a reziliat contractul de prestări de servicii cu evaluatorul SC P.C. SRL, iar evaluarea a fost încredinţată altui evaluator autorizat, respectiv SC R. SA şi ca atare nu se află în culpă, nu a fost primită, reţinându-se că, întrucât, aşa cum rezultă din actele depuse, dosarul de despăgubire al reclamantului a fost înaintat la Secretariatul C.C.A.D. la începutul lunii martie 2008, conform adresei din 03 martie 2008, emisă de Instituţia Prefectului Gorj şi a fost întocmit un raport de evaluare de către un evaluator autorizat.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 197 din 26 mai 2009, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta C.C.S.D. să emită reclamantului decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru terenul cu vegetaţie forestieră, în suprafaţă de 19,39 ha, conform sentinţei nr. 2100/2007 a Judecătoriei Târgu Jiu şi a respins capetele de cerere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil, comportamentul pârâtei producând o încălcare a art. 6 paragraf 1 din C.A.D.O. şi a art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie, motiv pentru care s-a apreciat că absenţa totală a despăgubirilor creează reclamantului o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Referitor la cererea privind obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată, s-a constatat că este prematură, deoarece numai după emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire este atribuită o astfel de cerere.
De asemenea, s-a respins cererea de obligare la acordarea daunelor cominatorii cu motivarea că, prin art. 24 din Legea nr. 554/2004, s-a prevăzut o procedură specială de sancţionare a autorităţilor, în cazul în care nu execută hotărâri definitive şi irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs pârâtul Statul Român pentru C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurentul-pârât nu şi-a structurat motivele de recurs, potrivit art. 304 C. proc. civ., arătând că instanţa de fond a apreciat în mod incorect şi netemeinic faptul că Decizia reprezentând titlul de despăgubire nu a fost emisă într-un termen rezonabil.
În acest sens, recurentul-pârât a menţionat că dosarul intimatului-reclamant a parcurs primele trei etape ale procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ajungând în stadiul elaborării raportului de evaluare, în cadrul procedurii normale de lucru a C.C.S.D.
Faţă de aprecierile instanţei de fond că, în speţă, s-au încălcat prevederile art. 6 din C.E.D.O., recurenta-pârâtă a făcut o expunere rezumativă a cadrului legislativ pertinent şi a susţinut că dosarul intimatului-reclamant a fost repartizat, la data de 13 martie 2008, societăţii de evaluatori SC P.C. SRL, dar că raportul de evaluare întocmit de această societate nu le-a fost niciodată comunicat. Că, întrucât termenul de predare a raportului de evaluare a fost depăşit, contractul de presări servicii încheiat cu societatea menţionată a fost reziliat, evaluarea fiind încredinţată altui evaluator autorizat.
A mai menţionat recurenta că un raport de evaluare a fost întocmit cu privire la imobilul în discuţie de către SC R. A potrivit normelor legale aplicabile în materie, raport care a fost anexat recursului, urmând ca, în măsura în care concluziile acestui raport sunt însuşite de intimat, să se procedeze la emiterea deciziei de despăgubire.
Recursul pârâtei a fost declarat în termenul legal, declararea recursului la 2 iulie 2009 fila 2 dosar recurs) făcându-se, faţă de data comunicării sentinţei – 24 iunie 2009 fila 27 dosar fond), cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât excepţia tardivităţii recursului, formulată de intimatul-reclamant, este neîntemeiată.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta – pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Intimatul - reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul compus din teren, individualizat conform datelor menţionate în cererea de chemare în judecată.
Calitatea de persoană îndreptăţită la restituire prin despăgubiri i-a fost recunoscută prin sentinţa civilă nr. 2100 din martie 2007 a Judecătoriei Târgu Jiu – rămasă definitivă şi irevocabilă
Dosarul conţinând hotărârea menţionată şi documentaţia aferentă fost înregistrat la C.C.S.D., în temeiul art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu nr. 5668/ CC din data de 5 martie 2008.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilul preluat abuziv, reglementată de actele normative indicate mai sus, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns instanţa de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragr. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât şi celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil, indicate în cererea de recurs.
Având în vedere dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară, având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor, nu pot fi interpretate şi aplicateîntr-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, oricare ar fi natura acestora, drept statuat în art. 6 paragr. 1 din Convenţie ca o garanţie a unui proces echitabil şi aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci şi în cadrul procedurii administrative şi, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi element al dreptului la o bună administraţie, drept fundamental al cetăţeanului U.E. consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European şi Consiliul U.E.
Deşi Carta Drepturilor Fundamentale a U.E. nu are încă forţă juridică obligatorie, dreptul la o bună administraţie, consacrat în art. 41, nu poate fi ignorat, ca reper în orientarea conduitei administrative a autorităţilor publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate.
Împrejurarea că, după soluţionarea cauzei în primă instanţă, recurenta – pârâtă a depus un raport de evaluare privind imobilul în cauză nu este de natură să atragă reformarea sentinţei.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român pentru C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 197 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5469/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5638/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
