ICCJ. Decizia nr. 5142/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5142/2009
Dosar nr. 595/2/2009
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 1497 din 7 aprilie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei G.N. formulată în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. şi a obligat această autoritate să primească într-un termen scurt, rezonabil, actele necesare soluţionării cererii de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut în esenţă, faptul că reclamanta a solicitat, în temeiul art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, prin cererea adresată misiunii diplomatice a României la Chişinău, în luna iulie 2008 redobândirea cetăţeniei române, autoritatea publică având obligaţia de a înregistra cererea formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de Legea nr. 21/1991.
Instanţa de fond a apreciat astfel, că susţinerile autorităţii pârâte privitoare la imposibilitatea de a procesa dosarele cuprinzând acest tip de cereri şi actele necesare a fi depuse pentru înaintarea solicitării la M.J., sunt pe de o parte nedovedite, iar pe de altă parte neîntemeiate, în raport cu dispoziţiile imperative ale Legii nr. 554/2004, care impun soluţionarea cererilor într-un termen de 30 de zile de la formulare, dispoziţii ce au devenit aplicabile speţei în lipsa reglementării unui termen de soluţionare prin intermediul legii speciale, Legea nr. 21/1991.
2. Motivele de recurs prezentate de recurenta-pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs autoritatea pârâtă M.A.E.
În esenţă, în motivarea căii de atac promovate pârâtul-recurent a arătat următoarele:
- la memoriul reclamantei datat 10 decembrie 2008, şi faţă de cererea adresată la data de 14 ianuarie 2009, autoritatea M.A.E. i-a comunicat acesteia că solicitarea sa va fi soluţionată favorabil la momentul la care vor fi procesate cererile similare ale altor cetăţeni moldoveni, depuse în aceeaşi perioadă cu cea formulată de ea, dat fiind numărul exorbitant de cereri anterior înregistrate;
- greşit a procedat prima instanţă când a apreciat că în cauză este incident termenul de soluţionare a cererii de 30 de zile de la formulare, şi că subzistă refuzul nejustificat în condiţiile în care a fost expediat reclamantei un răspuns în care, justificat şi argumentat i-au fost menţionate împrejurările ce au făcut să nu-i fie stabilită încă o dată pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei;
- răspunsul M.A.E. nu încorporează un refuz şi cu atât mai mult, nu poate fi considerat ca exprimând o restricţionare a unui drept;
- motivele invocate de autoritatea pârâtă nu au fost valorizate de instanţă drept cauză exoneratoare de culpă administrativă, deşi au o importanţă esenţială.
- acţiunea reclamantei trebuia respinsă ca neîntemeiată întrucât, în lipsa culpei administrative, a probării situaţiilor definite la art. 2 alin. (1) lit. h) şi i) din Legea nr. 554/2004, nu sunt întrunite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat, mai cu seamă că nu au mai fost reţinute de către judecătorul fondului şi alte cauze care să condusă la admiterea pe fond a cererii introductive.
3. Soluţia instanţei de control judiciar.
Recursul este fondat.
Examinând hotărârea recurată în raport de prevederile legale incidente şi faţă de criticile recurentului-pârât, Înalta Curte, cu majoritate de voturi, a constatat că subzistă în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că pentru argumentele în continuare prezentate, urmare admiterii recursului, se impune modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii în fond, ca neîntemeiată a acţiunii de faţă, promovată de intimata-reclamantă G.N.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
De asemenea, reglementând obiectul acţiunii judiciare, art. 8, teza a II-a din aceeaşi lege prevede că se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.
În sensul legii contenciosului administrativ, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri constă în faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar refuzul nejustificat are semnificaţia unei exprimări explicite, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. h) şi i).
În speţă, sesizând instanţa de contencios administrativ, reclamanta a solicitat practic constatarea refuzului nejustificat al M.A.E. de a soluţiona cererea sa de redobândire a cetăţeniei române şi, pe cale de consecinţă, a fi obligat să o invite de îndată pentru a-i primi cererea.
În raport de obiectul cererii, în considerarea textelor de lege anterior redate, şi faţă de documentele depuse în probaţiune la dosar, Înalta Curte apreciază că se impunea ca prima instanţă să examineze cauza, în principal, din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, republicată. Astfel, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, s-ar fi evidenţiat concluzia în sensul inexistenţei unui refuz nejustificat din partea pârâtului care să fie grefat pe un exces de putere.
De asemenea, în raport de data formulării primei cereri (iulie 2008) şi răspunsul trimis de M.A.E. la 14 ianuarie 2009 data sesizării instanţei (ianuarie 2009) şi situaţia de fapt existentăla Secţia Consulară a Ambasadei României din Chişinău, greşit s-a apreciat că a fost depăşit termenul rezonabil pentru soluţionarea cererii reclamantului având ca obiect înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei.
Astfel, potrivit art. 101 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, „foştii cetăţeni români care înainte de data de2 decembrie 1989 au pierdut cetăţenia română sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul II pot redobândi ori li se poate acorda cetăţenia română, la cerere" dacă îndeplinesc condiţiile expres prevăzute de acest text.
Conform art. 12 din aceeaşi lege, această cerere se adresează Comisiei pentru cetăţenie şi se depune personal sau, în cazuri bine justificate, prin mandatar cu procură specială şi autentică, la sediul M.J., Direcţia Cetăţenie şi este însoţită de actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. Persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetăţeniei române şi actele necesare la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare competente ale României, urmând a fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie.
Această lege nu stabileşte un termen pentru depunerea acestor cereri, iar procedura prevăzută pentru soluţionarea lor este incontestabil una de durată, în mod obiectiv neputând fi finalizată în termenul de 30 zile prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, acest text de lege nefiind expres invocat, de altfel, ca temei al acţiunii promovate de către reclamantă.
Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine în cauză nici refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere, definit prin art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, excesul de putere fiind definit de acelaşi act normativ ca fiind depăşirea limitelor dreptului de apreciere al autorităţilor publice.
Or, în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, faţă de răspunsul neechivoc al autorităţii în sensul procesării cererii reclamantei-intimate, în raport de data depunerii, faţă de numărul impresionant de cereri anterioare lunii iulie 2008, ceea ce în mod obiectiv presupune efectuarea unor programări (fila 20 dosar fond) în nici un caz, în opinia majoritară, nu echivalează cu un refuz nejustificat de soluţionare, exprimat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) şi lit. n) din Legea nr. 554/2004, republicată nefiind încălcate în concret, în cauza de faţă, nici limitele rezonabilităţii în stabilirea termenelor pentru depunerea cererilor de redobândire a cetăţeniei, raportat la principiile ce se desprind din jurisprudenţa C.E.D.O.
În conformitate cu prevederile art. 10 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat membru trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Evident, această obligaţie subsumează toate etapele eventuale ale unei proceduri, dar aprecierea caracterului rezonabil al duratei acesteia trebuie făcută în fiecare cauză în parte, în funcţie de circumstanţele sale, aşa cum a decis în mod repetat C.E.D.O., precum şi prin raportate la criteriile consacrate în materie de jurisprudenţa acesteia.
Or, în situaţia de faţă, cum nimeni nu contestă numărul covârşitor de mare de astfel de cereri, (peste 600.000), nici greutăţile inerente în gestionarea lor raportat la condiţiile concrete de desfăşurare a activităţii secţiei consulare din Chişinău, important este de a se stabili doar dacă prin conduita pârâtului au fost depăşite sau nu limitele rezonabilităţii procedurii.
Sub acest aspect, nu poate fi ignorat faptul că faţă de numărul mare de solicitanţi şi de tendinţele de creştere a acestuia, odată cu aderarea României la U.E., precum şi de obligativitatea verificării îndeplinirii cerinţei privind depunerea tuturor actelor justificative prevăzute de lege, pârâtul a procedat la invitarea persoanelor interesate în ordinea cronologică a exprimării voinţei de a solicita redobândirea cetăţeniei române, stabilind astfel un criteriu obiectiv, de natură a asigura egalitatea de tratament a acestora.
Totodată, pentru a se reţine depăşirea termenului rezonabil în soluţionarea unor astfel de cereri, invocată de prima instanţă este de arătat că în jurisprudenţa în materie s-a avut în vedere, în majoritatea cazurilor, o perioadă de timp mult mai îndelungată decât cea cuprinsă între data formulării cererii şi data promovării de către acesta a prezentului demers judiciar.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte cu majoritate de voturi va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinţei civile nr. 1497 din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că, în fond respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta G.N.
Cu opinie separată a doamnei judecător C.I. în sensul respingerii recursului, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5061/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5171/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
