ICCJ. Decizia nr. 5171/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5171/2009
Dosar nr. 11469/325/2008
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 iulie 2008, reclamantul N.V.G. a solicitat obligarea pârâţilor Guvernul României, M.E.F. şi SC E. SA să efectueze demersurile necesare pentru întrunirea comisiei de analiză a dosarului pe care l-a întocmit în scopul de a beneficia de cota gratuită de energie electrică potrivit HG nr. 1.041/2003 şi nr. 1461/2003, precum şi obligarea pârâţilor să adopte o hotărâre de guvern sau un alt act administrativ pentru întrunirea acestei comisii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat mai multor autorităţi şi instituţii pentru a beneficia de cota gratuită de energie electrică la care este îndreptăţit conform HG nr. 1.041/2003, dar cererea sa nu a fost soluţionată favorabil, ceea ce a determinat vătămarea dreptului său recunoscut de lege.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 92 din 16 martie 2009, constatând că este justificat refuzul autorităţilor pârâte de a rezolva cererea reclamantului de iniţiere a unui proiect de act normativ referitor la acordarea cotei gratuite de energie electrică.
Instanţa de fond a constatat că solicitarea adresată de o persoană nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru iniţiativa legislativă.
Refuzul pârâtei SC E. SA de a admite cererea reclamantului a fost considerat ca fiind de asemenea justificat, întrucât componenta sa, SC E.B. SA a devenit din anul 2005 societate comercială cu capital privat, iar pe de altă parte, nu au fost îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 14 din Nota privind aprobarea metodologiei de acordare a cotei gratuite de energie electrică pensionarilor proveniţi din sectorul energiei electrice.
În acest sens, s-a avut în vedere că între SC E. SA şi SC H. SA, la care a fost angajat reclamantul anterior pensionării, nu a fost încheiat un acord pentru aplicarea HG nr. 1041/2003 şi nr. 1416/2003.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a respins în mod greşit acţiunea sa, în condiţiile în care a dovedit vătămarea adusă de autorităţile intimate dreptului său recunoscut de HG nr. 1041/2003.
Pentru a beneficia de acest drept, recurentul a arătat că s-a adresat autorităţilor pârâte din anul 2006, conform petiţiilor depuse la dosar, dar acestea au refuzat în mod nejustificat să efectueze demersurile necesare pentru soluţionarea favorabilă a cererii sale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 3 din HG nr. 1041/2003, modificată şi completată prin HG nr. 1461/2003, persoanele pensionate după data de 30 septembrie 2000 din societăţile desprinse prin acte normative din cadrul fostului M.E.E., fostei R.E.N.E.L., CN E. SA şi ulterior acestora, prin programe de restructurare, reorganizare sau privatizare vor putea beneficia de cote gratuite de energie electrică dacă societăţile respective aveau prevăzute pentru angajaţii lor astfel de facilităţi prin contracte colective de muncă.
Pentru suportarea diferenţei contravalorii cotei de energie electrică, în art. 4 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, s-a prevăzut că SC E. SA va încasa contravaloarea energiei electrice consumate în acelaşi regim ca pentru orice abonat casnic, urmând ca, în baza facturilor emise, fiecare societate să le ramburseze acestora contravaloarea consumului respectiv. Aceste sume trebuie să fie prevăzute în bugetele de venituri şi cheltuieli ale societăţilor comerciale, societăţilor naţionale şi regiilor autonome din domeniul producerii, transportului, distribuţiei şi furnizării energiei electrice cu ocazia rectificării bugetului.
Pe baza înscrisurilor depuse la dosar, instanţa de fond a constatat corect că recurentul-reclamant nu poate beneficia de prevederile legale susmenţionate, întrucât s-a pensionat de la o societate de construcţii hidrotehnice TCH Haţeg, iar personalul pensionat de la această societate nu este prevăzut în categoria celor care beneficiază de cota de energie electrică gratuită.
De asemenea, s-a avut în vedere că SC H. SA, la care a fost angajat recurentul, nu a încheiat cu SC E. SA un contract pentru facturarea energiei electrice consumată de pensionarii beneficiari, astfel cum s-a prevăzut în Nota de aprobare a metodologiei de acordare a cotei de energie electrică gratuită.
În consecinţă, instanţa de fond a constatat corect că este justificat refuzul exprimat de SC E. SA şi comunicat recurentului cu adresele din 29 iulie 2007, din 17 mai 2006 şi din 12 februarie 2008.
Cea de-a doua cerere din acţiune privind obligarea autorităţilor chemate în judecată să adopte un act normativ pentru întrunirea comisiei de analiză a dosarului întocmit de recurent în vederea acordării cotei gratuite de energie electrică a fost întemeiat respinsă de instanţa de fond, deoarece solicitarea unei persoane nu este de natură să producă efecte juridice în privinţa activităţii de legiferare.
Recurentul nu a dovedit întrunirea cerinţelor impuse prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, care prevăd că actele normative se iniţiază, se elaborează şi se adoptă în conformitate cu prevederile Constituţiei României, ale Legii nr. 24/2000, precum şi cu principiile ordinii de drept.
Iniţiativa legislativă pentru reglementarea relaţiilor sociale din domeniul privind acordarea cotei de energie electrică gratuită pensionarilor proveniţi din sistemul energetic nu aparţine recurentului-reclamant şi în consecinţă, prin refuzul autorităţilor chemate în judecată de a adopta actul normativ solicitat nu i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege sau un interes legitim, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. o) şi p) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Faţă de motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.V.G. împotriva sentinţei civile nr. 92 din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5142/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5193/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
