ICCJ. Decizia nr. 5126/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5126/2009
Dosar nr. 14153/54/2007
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată, iniţial la Tribunalul Dolj la data de 16 martie 2007, reclamantul I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea deciziei nr. 1879/2007 emisă de pârât prin care i s-a respins cererea de a fi numit în profesia de executor judecătoresc, cu scutire de examen, potrivit Legii nr. 188/2000. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat, în esenţă, faptul că decizia atacată este nelegală deoarece s-a bazat pe o recomandare inexactă a Baroului Dolj, din care a rezultat că este necorespunzător pentru profesia de executor judecătoresc deoarece nu şi-a achitat taxele profesionale.
Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1716 din 20 aprilie 2007, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Astfel învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa civilă nr. 264 din 14 septembrie 2007, admiţând excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât prin întâmpinare, a respins acţiunea reclamantului pentru neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv lipsa procedurii prealabile.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia civilă nr. 1504 din 8 aprilie 2008, constatând că în cauză nu erau aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind condiţia îndeplinirii procedurii prealabile - dat fiind faptul că obiectul acţiunii a privit constatarea refuzului nejustificat al autorităţii pârâte de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim - precum şi faptul că reclamantul s-a adresat în scris, pârâtului, anterior sesizării instanţei de judecată, solicitând anularea deciziei nr. 1879 din 21 februarie 2007, prin memoriul înregistrat sub nr. DD la care pârâtul a răspuns în data de 19 martie 2007, a casat sentinţa nr. 264/2007 a Curţii de Apel Craiova şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Rejudecând în fond după casare, Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa civilă nr. 33 din 30 ianuarie 2009, a respins acţiunea reclamantului I.M., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că decizia atacată în cauză este legală, refuzul primirii în profesia de executor judecătoresc a reclamantului, având la bază decizia Consiliului Baroului Dolj, nr. 84/2002, rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2068 din 29 martie 2005. Din cuprinsul acestor acte rezultă că reclamantul a fost suspendat din profesia de avocat pentru neplata taxelor profesionale, situaţie în care se află şi în prezent, Curtea de Apel constând astfel că în mod temeinic pârâtul a apreciat că reclamantul nu îndeplineşte, în totalitate, condiţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 188/1999, pentru numirea în profesia de executor judecătoresc.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-reclamant.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii primei instanţe în sensul admiterii cererii sale.
În esenţă, prin motivele de recurs prezentate recurentul-reclamant a susţinut că în mod greşit nu s-a făcut distincţie în cauză între o reputaţie bună sau rea, neplata la timp a unor obligaţii pecuniare, reprezentând taxe profesionale, neputând constitui temei al refuzului de primire a sa în profesia de executor judecătoresc, cu atât mai mult cu cât s-a întemeiat numai pe opinia Baroului Dolj.
S-a mai arătat că aprecierea relei reputaţii pentru neplata unor taxe este exagerată, cu atât mai mult cu cât prin aceasta nu s-a adus atingere unor valori sociale deosebite, de natură etică, morală sau juridică care să conducă la suspendarea sa din avocatură şi la respingerea cererii de numire în funcţia de executor judecătoresc.
3. Soluţia instanţei de control judiciar.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport de criticile recurentului circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi faţă de prevederile legale incidente, din materia supusă analizei, ca şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., reţine că nu subzistă în cauză motive care să impună fie casarea fie modificarea sentinţei atacate în considerarea celor în continuare arătate.
Curtea de Apel Craiova, prin hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs a respins cererea recurentului-reclamant de anulare a deciziei de neprimire în profesia de executor judecătoresc, cu scutire de examen, conform Legii nr. 188/2000, întrucât nu era îndeplinită una din condiţiile prevăzute de art. 15 din acest act normativ, respectiv aceea de a se bucura de o bună reputaţie.
În acord cu cele reţinute de prima instanţă şi contrar celor afirmate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că prin hotărârea pronunţată au fost corect evaluate să interpretate prevederile Legii nr. 188/2000, raportat la situaţia concretă, de fapt a recurentului.
Astfel, potrivit art. 15 şi 16 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, executorul judecătoresc este numit de Ministrul Justiţiei în baza cererii celui interesat după verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 15, printre care se află şi cerinţa bunei reputaţii [art. 15 lit. d)].
Autoritatea pârâtă şi-a exercitat dreptul de apreciere în limitele legii, fără exces de putere, în condiţiile în care a considerat că situaţia concretă în care se află recurentul, suspendat din profesia de avocat pentru neplata taxelor profesionale este de natură a afecta prestigiul său profesional şi implicit buna reputaţie, în sensul prevederii legale sus-arătate.
O astfel de evaluare nu este exagerată, cum greşit susţine recurentul-reclamant, ea înscriindu-se în dreptul de apreciere al autorităţii pârâte, exercitat în conformitate cu competenţele conferite şi în limitele legii, corespunzător voinţei legiuitorului, cu atât mai mult cu cât, cu ocazia rejudecării în fond după casare recurentul nu a prezentat înscrisuri noi care să demonstreze că a intervenit vreo schimbare în statutul său actual sau în situaţia de fapt reţinută ca temei în luarea deciziei arătate.
Faţă de cele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.M. împotriva sentinţei civile nr. 33 din 30 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5123/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5127/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
