ICCJ. Decizia nr. 5133/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5133/2009
Dosar nr. 504/39/2008
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC V.C. SRL Suceava, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse - Organismul Intermediar POS DRU Regiunea Nord Est, anularea deciziei nr. 212 din 30 octombrie 2008, emisă de pârât, obligarea acestuia la plata de daune materiale şi morale în cuantum de 119.326 euro, precum şi suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluţionarea în fond a cauzei.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că prin decizia atacată, pârâtul i-a respins cererea de finanţare a proiectului înregistrat sub nr. PP, având titlul ";România Garanţia Securităţii - Siguranţa pentru dezvoltarea teritoriului şi pentru un viitor asigurat, referitor la licitaţia deschisă PHARE nr. RR ";Promovarea învăţării pe parcursul întregii vieţi pentru calificarea şi recalificarea forţei de muncă";, Referinţa 03, cu motivaţia că cererea nu poate fi evaluată, întrucât nu este însoţită de o serie de documente, respectiv:
- încheierea judecătorească a actului adiţional din 28 martie 2003;
- actele adiţionale aferente încheierilor judecătoreşti din 15 aprilie 2004 şi din 16 septembrie 2005;
- documentele care să ateste înregistrarea legală în Italia a partenerilor Comunitatea Montană V.R. (AQ) Regiunea Abruzzo şi Asociaţia Naţională a Combatanţilor şi Veteranilor de Război, precum şi a statului lor juridic de persoane juridice de drept public sau privat.
Reclamanta a precizat că împotriva deciziei nr. 212 din 30 octombrie 2008, în condiţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a formulat contestaţie, care, astfel cum i s-a comunicat prin adresa din 05 noiembrie 2008, pârâtul a respins-o cu motivaţia că de la dosar lipsesc documentele care să ateste înregistrarea legală în Italia şi statutul de persoană publică sau privată a partenerilor italieni şi că s-a transmis un document statutar pentru o organizaţie nouă, neimplicată în proiect, respectiv Uniunea Naţională a Societăţilor de Pază şi Protecţie (Italia).
Ulterior, la termenul din 2 martie 2009, reclamanta a arătat că renunţă la capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ atacat, întrucât acesta a rămas fără obiect.
Prin sentinţa civilă nr. 62 din 13 martie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, obligând-o totodată pe aceasta să-i plătească pârâtului suma de 506,4 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., reclamanta era datoare să facă dovada susţinerilor sale, aceasta cu atât mai mult cu cât motivul respingerii cererii de finanţare a fost tocmai faptul că a omis să depună toate documentele necesare evaluării acesteia.
A constatat astfel instanţa, că aşa cum a arătat şi pârâtul prin întâmpinare, reclamanta a depus doar o parte din documentele necesare evaluării cererii sale, că restul documentelor nu au fost prezentate nici în faza procedurii prealabile şi nici ulterior, în faţa instanţei de judecată, deşi i-a fost pus în vedere acest lucru şi i-au fost acordate mai multe termene în acest sens.
Pe de altă parte, a apreciat instanţa, chiar dacă în cauză s-ar reţine că reclamanta a făcut dovada înfiinţării şi înregistrării legale a celor doi parteneri italieni, aceasta nu a făcut dovada prejudiciului, nedepunând nici un înscris din care să rezulte cuantumul sumei pretinse cu acest titlu.
2. Recursul formulat de recurenta-reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC V.C. SRL Suceava, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora, în esenţă, a susţinut următoarele:
- singurul motiv care ar fi putut conduce la respingerea proiectului său ar fi fost lipsa documentelor care să ateste înregistrarea legală în Italia şi Statutul de persoană publică sau privată pentru partenerii din Italia, ori instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea sa, nesocotind susţinerea că aceste documente au fost depuse la data de 4 august 2008 la sediul societăţii pârâte;
- motivarea hotărârii atacate este contradictorie şi lipsită de temei legal, fiind practic numai culpa părţii care a refuzat să depună în faţa instanţei, aşa cum era normal, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii refuzului, chiar dacă documentele au fost depuse succesiv;
- recurenta a depus la dosar numai actele ce i-au fost solicitate, suma solicitată cu titlu de prejudiciu derivând tocmai din respingerea ilegală a proiectului său.
3. Soluţia instanţei de control judiciar.
Recursul nu este fondat.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei - reclamante, a prevederilor legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ. dar şi faţă de apărările intimatei-pârâte formulate prin întâmpinarea depusă faţă de motivele de recurs, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici unul dintre motivele de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. invocate de reclamantă, în considerarea celor în continuare arătate.
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect cererea de anulare a actului administrativ de respingere a proiectului său înregistrat sub nr. PP (decizia nr. 212 din 30 octombrie 2008), apreciat ca fiind nelegal în condiţiile în care motivele invocate în acest sens nu corespund realităţii, ca şi cu solicitarea de acordare de daune, în sumă de 119.326 euro, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată.
Din cuprinsul actului administrativ contestat (adresa din 30 octombrie 2008) rezultă că în cadrul licitaţiei deschise Phare nr. RR - Promovarea învăţării pe parcursul întregii vieţi pentru calificarea şi recalificarea forţei de muncă, cererea de finanţare depusă de recurenta-reclamantă nu a putut fi evaluată şi luată în considerare întrucât s-a apreciat că nu satisface toate criteriile administrative menţionate în secţiunea V a cererii de finanţare, cu referire specială la împrejurarea că pentru partenerii Comunitatea Montană V.R. - Regiunea Abruzzo şi Asociaţia Naţională a Combatanţilor şi Veteranilor de Război nu s-au depus documente care să ateste înregistrarea lor legală în Italia şi statutul lor de persoană juridică privată sau publică.
Contrar celor susţinute prin motivele de recurs, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a procedat legal, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 1169 C. civ. privitor la sarcina probei, solicitând recurentei-reclamante să depună la dosarul cauzei înscrisurile în discuţie, soluţionând în acest mod şi disputa dintre părţi referitoare la existenţa şi respectiv inexistenţa acestora, urmare a susţinerilor contradictorii cu privire la pretinsa lor depunere în etapa plângerii prealabile.
Împrejurarea că prima instanţă a evaluat şi s-a pronunţat asupra forţei probante a documentelor depuse, pretins doveditoare cu privire la personalitatea juridică a partenerilor italieni ai recurentei, nu echivalează, astfel cum susţine recurenta-reclamantă, cu lipsa motivării sau cu motivarea contradictorie. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât instanţa de fond şi-a argumentat concluziile în sensul că existenţa faptică a pretinselor documente nu poate fi dedusă din simpla depunere a unor traduceri neautentificate şi neînsoţite de exemplarele originale, cu atât mai mult cu cât acestea nu au fost prezentate nici autorităţii intimate.
Cu alte cuvinte, corect a reţinut prima instanţă că nu rezultă din probele administrate personalitatea juridică şi înregistrarea legală, în sensul cerut de intimată, a partenerilor reclamantei.
Nefondate sunt şi celelalte critici ale recurentei, vizând modalitatea în care instanţa de fond a soluţionat cererea accesorie de acordare a despăgubirilor, câtă vreme nu a fost reţinut refuzul nejustificat de examinare a cererii de finanţare din partea autorităţii intimate şi nici exercitarea dreptului de apreciere al acesteia prin încălcarea limitelor şi competenţei sale, prevăzute de lege.
Faţă de cele sus-menţionate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge aşadar ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC V.C. SRL Suceava împotriva sentinţei civile nr. 62 din 13 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 214 RON, cheltuieli de judecată către intimatul-pârât Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin Organismul Intermediar POS DRU Regiunea Nord Est Piatra Neamţ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5131/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5136/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
