ICCJ. Decizia nr. 5127/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5127/2009
Dosar nr. 40/2/2008
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1780 din 24 aprilie 2009, a admis în parte cererea restrânsă formulată de reclamanţii C.M., M.M.I., B.V.C., M.M., A.G.O., P.R., A.M.A., I.V., P.F., C.V., M.E., M.G., G.M., P.FL., S.R., L.M., T.M., T.I., C.D., S.L., L.B., PO.F., D.F., Ş.G., V.M., D.B., N.P., G.G., B.S., B.V., Z.F., G.GA., M.MA., A.T., L.P., D.I., S.M., M.V., B.T., G.N., G.F., S.MI., P.I., G.D., D.A., G.L., C.S., V.P., B.M., B.B.T., D.D., M.V., C.F., G.N., N.M.R., A.I., N.C., D.DO., A.D., U.A.V., H.L., S.G., CU.F., S.V., P.IU., P.M., L.E., S.Ş., V.M.C., H.I., NI.C., D.AL., D.P., C.MA., PO.FL., A.N., F.P., S.P., E.M., Ş.GA., R.S., M.I., V.MA., V.C., I.M., C.P.N., S.C.P., I.C.A., M.P., M.R.A., R.E., D.I.R., E.D., S.I. M.MI. obligând instituţia Prefectului Bucureşti să le plătească sumele cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005, actualizată cu indicele de inflaţie.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţi P.F., G.M., L.M., T.M., T.I., L.B., P.F., D.B., M.M., D.A., V.P., M.E., S.C.P., M.R.A. şi E.D. în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă, precum şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere prevederile art. 6 din O.G. nr. 38/2003, potrivit cărora, pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine politică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin Ordin al Ministrului de Interne.
S-a apreciat că măsura suspendării acestei dispoziţii legale nu poate avea ca efect decât amânarea punerii lor în aplicare, odată cu expirarea duratei suspendării devenind executorie obligaţia corelativă.
În consecinţă, dreptul la acţiune, având ca obiect acordarea sporului de fidelitate, se naşte în momentul încetării perioadei de suspendare - 31 decembrie 2005.
S-a reţinut, totodată, că normele legale de suspendare contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât suspendă retroactiv un drept câştigat sub imperiul O.G. nr. 38/2003, reclamanţii fiind discriminaţi faţă de celelalte persoane încadrate în muncă.
În privinţa reclamanţilor a căror acţiune a fost respinsă, s-a reţinut că aceştia nu au făcut dovada calităţii lor de angajaţi în cadrul instituţiei pârâte, în considerarea căreia au apreciat că sunt îndreptăţiţi la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susţinerea căruia s-a apreciat că hotărârea a fost dată cu nesocotirea prevederilor O.G. nr. 22/2002, instanţa neluând în calcul nici faptul că obligaţia de plată a sporului de fidelitate incumbă ordonatorului principal de credite (Ministerul Administraţiei şi Internelor), şi respectiv că în perioada ianuarie-martie 2005 poliţiştii figurau ca angajaţi ai DGPMB.
Totodată, recurenta a înţeles să invoce, pe cale de excepţie, necompetenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti, motivat de faptul că instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti este echivalentul autorităţii publice la nivel judeţean.
Recursul este fondat.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că subzistă în speţă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Legea contenciosului administrativ instituie, prin art. 10, două criterii pentru stabilirea competenţei materiale în judecarea în fond a cauzelor: (i) criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice (sau criteriile rangului unităţii emitente) şi (ii) criteriul valoric.
Potrivit criteriului rangului unităţii emitente, care se regăseşte şi în prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) şi art. 3) pct. 1 C. proc. civ., aplicabil în cauză în raport cu obiectul cererii formulate de reclamanţi, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează, în fond, de Tribunalele administrativ-fiscale (sau secţiile specializate ale Tribunalelor, până la constituirea acestora, conform art. 30 din lege), iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale Curţilor de Apel, dacă prin lege specială nu se prevede astfel.
În calificarea unei autorităţi publice ca fiind centrală sau locală, determinantă este întinderea teritorială a competenţei şi nu subordonarea ierarhică sau personalitatea juridică, autorităţile centrale fiind cele a căror competenţă se exercită la nivel naţional, pe întreg teritoriul ţării.
Întrucât Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti - parte în raportul de serviciu din care decurg pretenţiile reclamanţilor - este echivalentul unei autorităţi publice la nivel judeţean, în considerarea prevederilor legale anterior redate competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei specializate din cadrul Tribunalului Bucureşti.
În consecinţă, în temeiul art. 313 şi 312 alin. (3), corelate cu art. 304 pct. 3, art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare instanţei astfel individualizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1780 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5126/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5129/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
