ICCJ. Decizia nr. 5132/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5132/2009
Dosar nr. 1265/36/2008
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 25 mai 2007, reclamanta D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.E.P.H.A., anularea certificatului de încadrare a persoanei în grad de handicap nr. 1943 din 26 martie 2007, acordarea vechiului grad II de handicap, şi acordarea unor daune materiale şi morale de 10.000 lei.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut, în esenţă, faptul că în anul 2001, având în vedere afecţiunile de care suferă, a fost încadrată în gradul II de handicap, că de această încadrare a beneficiat până în anul 2005, când în pofida faptului că boala sa s-a agravat, a fost reîncadrată în gradul III de handicap.
Prin sentinţa civilă nr. 1177 din 10 octombrie2007, Judecătoria Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, care constatând că reclamanta şi-a completat obiectul acţiunii cu cererea privind anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3408/2007, act emis de către o autoritate centrală, a declinat la rândul său competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel investită, Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 24/ CA din 14 ianuarie 2009, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de C.S.E.P.H.A. şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocată de A.N.P.H. iar pe fond, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.S.E.P.H.A., instanţa a reţinut faptul că aceasta nu poate fi acceptată, atâta timp cât pârâta este emitenta actului administrativ ce face obiectul acţiunii în anulare.
Referitor la excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, curtea de apel a constatat că, în cauză, nu au fost produse probe referitoare la comunicarea actului administrativ către reclamantă, pentru a se putea analiza susţinerea că acţiunea dedusă instanţei de contencios administrativ, a fost făcută cu depăşirea termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Asupra fondului cauzei, curtea de apel a reţinut că reclamanta, pensionară pentru limită de vârstă din anul 2007, în cadrul sistemului asigurărilor publice de stat, a beneficiat începând cu anul 2001 şi până în 29 noiembrie 2005 şi de protecţia specială prevăzută pentru persoanele cu dizabilităţi, fiind încadrată în gradul accentuat de handicap. A mai reţinut instanţa că, prin certificatul nr. 7826 din 29 noiembrie 2005 C.E.P.H.A., din subordinea C.J. Constanţa a reîncadrat-o pe reclamantă în gradul mediu de handicap, încadrare confirmată şi de Comisia Superioară, prin Decizia nr. 108 din 4 ianuarie 2006, şi menţinută la revizuirile care au urmat în anii 2006 şi 2007.
Astfel, la ultima revizuire, respectiv la data de 26 martie 2007, C.E.P.H.A. din cadrul C.J. Constanţa, prin certificatul 1943 a încadrat-o pe reclamantă tot în gradul mediu de handicap, cu cod de handicap EH, H57 (din C.I.M.) şi cod de handicap 2 (handicap somatic) iar contestaţia reclamantei formulată împotriva acestui certificat a fost respinsă de către Comisia Superioară prin Decizia nr. 3408 din 09 mai 2007.
Analizând legalitatea acestor două acte, respectiv a certificatului nr. 1943 din 26 martie 2007 şi Decizia nr. 3408 din 09 mai 2007, instanţa de fond a constatat că acestea au fost emise cu respectarea criteriilor medicale pe baza cărora s-a stabilit gradul de handicap pentru adulţi, criterii aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al M.S.F., în vigoare până la 01 ianuarie 2008 şi avizate de către comisiile de specialitate al Ministerului Sănătăţii.
În acest sens, instanţa a reţinut că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în reglementarea ministerială pentru a fi încadrată în grad accentuat de handicap, aşa cum a solicitat, întrucât complicaţiile specifice bolii diabetice (polineuropatia, retinopatia şi cataractă patologică incipientă cu VAO = 2/3/ce) determină cel mult, o deficienţă medie, ce justifică încadrarea în grad mediu de handicap.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului său, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, faptul că deşi din anul 1994 a fost diagnosticată cu diabet zaharat de maturitate complicat şi în pofida tuturor celorlalte boli grave de care suferă, dintr-o gravă eroare medicală, a fost încadrată în gradul de handicap III.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Potrivit criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătăţii, în cazul afecţiunilor de nutriţie, încadrarea în grad accentuat de handicap, este prevăzută pentru persoanele cu:
Retinopatie neproliferativă cu afectarea zonei maculare şi proliferativă cu microhemoragii cu VAO după corecţiei/12 -1/25 sau strâmtorare de câmp vizual cu peste 20-40 grade. Retinopatie diabetică în stadiu avansat cu hemoftalmus, dezlipire de retină;
Nefropatie diabetică, cu albuminurie de peste 300 mg/24h şi fenomene de insuficientă renală cronică în stadiu de retentie azotată fixă;
Neuropatie diabetică - polineuropatie periferică senzitivo-motorie cu amiotrofii importante la gambe şi coapse;
Arteriopatie obliterantă, cu amputaţii în general mutilante;
Din actele depuse la dosar prin raportare la prevederile Ordinului nr. 726/2002, mai sus-citate, rezultă fără posibilitate de tăgadă că recurenta-reclamantă nu îndeplineşte condiţiile legale de încadrare în gradul accentuat de handicap, întrucât, astfel cum în mod temeinic şi legal a reţinut instanţa de fond, complicaţiile specifice bolii diabetice de care recurenta-reclamantă suferă, respectiv polineuropatia, retinopatia şi cataractă patologică incipientă cu VAO = 2/3/ce, determină cel mult, o deficienţă medie, ce justifică încadrarea acesteia cel mult, în gradul mediu de handicap.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.S., în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.S. împotriva sentinţei civile nr. 24/ CA din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5047/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5144/2009. Contencios → |
|---|
