ICCJ. Decizia nr. 5143/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5143/2009
Dosar nr. 1131/2/2009
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
Situaţia de fapt.
La data de 22 septembrie 2006, reclamantul Ţ.E. s-a prezentat personal la secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău, cu intenţia de a depune o cerere de redobândire a cetăţeniei române, formulată în temeiul art. 12 alin. (2) şi art. 101 din Legea nr. 21/1991, precum şi documentaţia aferentă acestei cereri.
Autorităţile consulare au refuzat primirea cererii cu motivul că în vederea depunerii acestei cereri, petentul trebuie să fie programat, urmând ca ulterior, în raport cu această programare, să fie invitat să îşi depună cererea.
La data de 19 decembrie 2008 reclamantul Ţ.E. a revenit cu cereri adresate Ministerului Afacerilor Externe şi Ambasadei României la Chişinău, prin care a solicitat din nou programarea sa în vederea depunerii cererii de dobândire a cetăţeniei române.
Prin răspunsul din 12 ianuarie 2009 Direcţia Generală a Afacerilor Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe i-a comunicat reclamantului faptul că există un număr impresionant de astfel de cereri de programare şi la momentul în care se va ajunge la procesarea cererii sale, va fi invitat, poştal, să depună cererea de redobândire a cetăţeniei române, comunicându-i-se la acel moment şi lista actelor necesare soluţionării dosarului.
La data de 06 februarie 2009 petentul Ţ.E., apreciind răspunsul primit ca fiind unul strict formal şi astfel un refuz nejustificat, s-a adresat Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cerând instanţei obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Externe prin intermediul Ambasadei României la Chişinău să-i primească cererea şi actele necesare cu privire la redobândirea cetăţeniei române.
2. Apărările formulate de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2.1. Ca motiv de ordine publică, pârâtul a invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune pentru soluţionarea cererii formulate în luna septembrie 2006, faţă de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Pe fondul cauzei, se invocă capacitatea limitată a secţiei consulare din cadrul Ambasadei României la Chişinău de a prelua dosarele cuprinzând cererile de redobândire a cetăţeniei şi astfel lipsa unei culpe administrative în rezolvarea cererii.
Pârâtul consideră că reclamantul nu poate solicita rezolvarea „peste rând” a cererii sale, în sens contrar creându-se premisele unei discriminări în raport de persoanele care şi-au exprimat anterior dorinţa de a redobândi cetăţenia română.
Se mai arată că prevederile Convenţiei Europene privind cetăţenia nu se aplică decât persoanelor care domiciliază pe teritoriul României.
Întreaga procedură de redobândire se subsumează dreptului suveran al statului iar adresa din 12 ianuarie 2009 nu reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.
3. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 1727 din 22 aprilie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât prin întâmpinare şi admiţând cererea formulată de reclamantul Ţ.E., a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de soluţionare a cererii reclamantului şi l-a obligat pe pârât să stabilească o dată de primire a actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanţei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât, motivată de depăşirea termenelor reglementate de art. 11 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că în speţă, reclamantul a solicitat să fie constatat refuzul nejustificat de soluţionare a cererii în raport cu ultima cerere trimisă autorităţii publice, dat fiind că situaţia solicitată a fi rezolvată de către pârât atât în prima cerere, cât şi prin ultima cerere, a rămas actuală şi nerezolvată şi la momentul formulării ultimei cereri.
Asupra fondului acţiunii, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, faptul că deşi pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a comunicat reclamantului răspunsul său în ceea ce priveşte invitarea acestuia pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române, acesta este un răspuns de amânare a datei concrete privind invitarea reclamantului şi care a fost transmis acestuia cu ignorarea celorlalte cereri scrise pentru primirea cererii de redobândire a cetăţeniei române, în intervalul 22 septembrie 2006 – 19 decembrie 2008.
Curtea a apreciat că trecerea unui termen de 2 ani de la data la care reclamantul a formulat prima cerere scrisă privind invitarea acestuia pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române (22 septembrie 2006) duce la imposibilitatea reclamantului de a-şi valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, lipsind de efecte juridice prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991.
4. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
4.1. Instanţa a interpretat greşit legea când a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Recurentul consideră că nu are suport legal interpretarea instanţei de fond potrivit căreia refuzul pretins nejustificat de soluţionare a cererii a fost exprimat în anul 2008, iar acţiunea a fost introdusă în anul 2009, cu respectarea termenului de 1 an.
Prescripţia extinctivă se impunea a fi admisă în raport de cererile din anul 2006, conform art. 11 alin. (1) lit. a) şi nu lit. b) din Legea nr. 554/2004, cum greşit a aplicat instanţa de fond.
Dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare şi nu se aplică în speţă, deoarece nu ne aflăm în ipoteza unui act administrativ individual.
4.2. Instanţa a pronunţat o hotărâre întemeiată pe o interpretare greşită a legii.
Din probatoriul administrat rezultă că a existat un răspuns adresat solicitanţilor. Prin acest răspuns, reclamanţii erau încunoştinţaţi de faptul că cererea lor va fi soluţionată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetăţeni moldoveni, depuse în aceeaşi perioadă.
Instanţa de fond a procedat greşit când a constatat imposibilitatea reclamanţilor de valorificare a dreptului prevăzut de Legea nr. 21/1991.
Răspunsul recurentului nu încorporează un refuz şi cu atât mai mult, acesta nu poate fi considerat nejustificat.
Motivele obiective invocate reprezintă lipsa unei culpe administrative, iar motivarea instanţei de fond nu face referire la răspunsul primit de reclamanţi care nu reprezintă un refuz explicit şi nejustificat.
Termenul rezonabil invocat de instanţa de fond nu se regăseşte în legislaţia română de lege lata.
Durata termenului rezonabil a fost decantată în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar aceasta nu se aplică decât în cazurile expres specificate, în condiţiile în care solicitanţii sunt rezidenţi în ţara a cărei cetăţenie o solicită.
II. Considerentele instanţei de recurs.
Recursul este nefondat.
1. Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost respinsă în mod corect de instanţa de fond, nefiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Acţiunea nu este prescrisă, având în vedere că cererile formulate de reclamant au fost succesive şi au avut acelaşi obiect.
Din acest motiv nu este necesară separarea fiecărei cereri pentru a se calcula termenul de introducere a acţiunii în justiţie în raport de data înregistrării acestora.
Este suficient a se calcula acest termen faţă de ultima cerere înregistrată, iar aceasta nu contrazice motivarea instanţei pe fondul pricinii, care face referire şi la data formulării primei cereri.
2. Pe fondul cauzei, motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt fondate.
Reclamantul a fost încunoştinţat de recurentul-pârât că are posibilitatea să depună actele pentru redobândirea cetăţeniei române, ce vor fi înaintate „de îndată” Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, la o dată ulterioară şi neprecizată, în momentul în care urmau să fie procesate cererile similare depuse în aceeaşi perioadă.
Un atare răspuns nu reprezintă o modalitate de rezolvare a cererii.
Legea nr. 21/1991 conferă reclamantului dreptul de a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române într-un moment lăsat la aprecierea acestuia, iar actele să fie comunicate „de îndată” autorităţii competente să le analizeze.
Motivele administrative de ordin organizatoric, oricare ar fi acelea, nu pot constitui o justificare a întârzierii în soluţionarea cererii din partea autorităţii pârâte.
Pentru a se lua o hotărâre în sensul admiterii acţiunii, nu este necesar decât a se constata perioada scursă de la data formulării cererii, precum şi faptul că autoritatea pârâtă nu a adus vreo justificare întârzierii întemeiată pe dispoziţii legale.
Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei nu face nicio distincţie în raport de reşedinţa petentului, astfel încât „termenul rezonabil” este pe deplin aplicabil.
3. În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 1727 din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5141/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5151/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
