ICCJ. Decizia nr. 5151/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5151/2009
Dosar nr. 821/33/2009
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Situaţia de fapt.
Prin decizia nr. 601 din 24 aprilie 2009, directorul general al A.P.I.A. a dispus desfiinţarea funcţiei publice de conducere de director executiv la Centrul judeţean Maramureş din cadrul A.P.I.A., ocupată prin numire în funcţie ca urmare a promovării concursului de către reclamantul U.I.F.
Decizia nr. 601 din 24 aprilie 2009 a fost întemeiată pe dispoziţiile art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, potrivit cărora ";funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale prin unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în şi anexa la ordonanţă şi care fac parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
La data de 4 mai 2009, reclamantul U.I.F. a formulat, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/ 1999, plângere prealabilă împotriva deciziei nr. 601/2009, prin care a solicitat autorităţii emitente revocarea în totalitate a acestui act, pe care l-a apreciat profund netemeinic şi nelegal.
Totodată, prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, la data de 4 mai 2009, reclamantul U.I.F. a solicitat suspendarea deciziei nr. 601 din 24 aprilie 2009 emisă de către Directorul General al A.P.I.A. Bucureşti, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii în anularea actului administrativ, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în măsura opunerii la admiterea cererii de suspendare.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 224/2009 din 19 mai 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, şi de contencios, administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul U.I.F. în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. şi a dispus suspendarea executării deciziei din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii în anularea actului administrativ.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel, a reţinut, în esenţă, faptul că în cauză sunt întrunite condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ, în cadrul procedurii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv atât existenţa cazului bine justificat, cât şi existenţa iminenţei producerii unei pagube.
În ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat instanţa a constatat că la o analiză sumară a argumentelor reclamantului pot fi reţinute o serie de elemente de natură să inducă o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat, în acest sens instanţa apreciind ca relevante următoarele aspecte: „faptul că prin O.U.G. nr. 37/2009 în art. III alin. (1) se dispune desfiinţarea anumitor funcţii publice sau funcţii publice specifice ori posturi încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate iar Centrul judeţean Maramureş al A.P.I.A. nu constituie un serviciu public deconcentrat al ministerelor sau a altor organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale; faptul că decizia atacată şi a cărei suspendare se solicită nu este semnată de emitentul actului; şi faptul că funcţia de conducere deţinută de reclamant nu este o funcţie publică dintre cele vizate de prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009, cât timp noua funcţie de director coordonator al unui atare serviciu public - care practic ar urma să înlocuiască pretinsa funcţie desfiinţată prin ordonanţă - va implica un raport juridic contractual ce urmează a se încheia între directorul coordonator şi ministru, instanţa deducând din aceasta că în mod eronat au fost interpretate de către emitentul actului administrativ prevederile O.U.G. nr. 37/2009.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, cea privind existenţa iminenţei producerii unei pagube, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că actul administrativ în cauză este de natură să afecteze grav drepturi fundamentale precum dreptul la muncă, dreptul la protecţia socială a muncii şi dreptul la un nivel de trai decent, fiind apt a produce un important prejudiciu material dar şi moral reclamantului, care se impune a fi evitat prin suspendarea executării acestei decizii.
În finalul motivelor expuse de instanţa de fond în argumentarea soluţiei adoptate, acesta a arătat că suspendarea executării actului administrativ unilateral atacat în cauză se impune a fi dispusă atât din perspectiva îndeplinirii cerinţelor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cât şi datorită faptului că aceasta ar veni în acord cu recomandarea adoptată la 13 septembrie 1998 de Comitetul de miniştri din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta A.P.I.A. a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
3.1. Intimatul-reclamant nu a dovedit că există vreun motiv de nelegalitate a deciziei nr. 601 din 24 aprilie 2000 ce ar putea induce o serioasă îndoială în privinţa legalităţii acesteia.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că Centrul Judeţean A.P.I.A. Maramureş nu constituie un serviciu deconcentrat al ministerelor sau a altor organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, câtă vreme, conform anexei prevăzută în art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 A.P.I.A. este nominalizată expres în lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate.
Actul administrativ a cărui suspendare s-a cerut a fost emis în executarea legii.
Instanţa de fond a arătat în mod eronat că funcţia de conducere deţinută de reclamant nu este o funcţie publică din cele vizate de prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009, neexistând nicio contradicţie între funcţia de director executiv şi cea de director coordonator, astfel încât funcţia de director coordonator să nu o poată înlocui pe cea de director executiv.
Postul de director executiv este distinct de acela al directorului coordonator care presupune exercitarea funcţiei în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite pe o perioadă de maximum 4 luni, însă acest lucru nu presupune imposibilitatea vizării funcţiei de director executiv de prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009.
3.2. Intimatul-reclamant nu a dovedit iminenţa prejudiciului suferit ca urmare a executării actului administrativ atacat.
Pierderea drepturilor de natură salarială nu s-a produs întrucât recurenta a pus la dispoziţia intimatului un alt post care a fost acceptat de către acesta.
O.U.G. nr. 37/2009 a urmărit realizarea interesului general public, decizia atacată beneficiază de prezumţia de legalitate, iar nesemnarea actului atrage nulitatea relativă ce poate fi acoperită până la primul termen de judecată în recurs.
4. Întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant U.I.F.
4.1. Intimatul a solicitat, în principal, respingerea recursului ca rămas fără obiect, având în vedere faptul că la 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, a admis acţiunea de fond, a anulat decizia nr. 601/2009, iar măsura suspendării s-a prelungit de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei chiar dacă nu sa solicitat suspendarea în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
4.2. În subsidiar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul formulat nu este rămas fără obiect, deoarece admiterea acţiunii de instanţa de fond nu determină suspendarea de drept a executării actului administrativ atacat în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 fără o cerere în acest sens.
2. Recursul este nefondat, iar pronunţarea Curţii de Apel Cluj în sensul admiterii acţiunii şi anulării deciziei din 24 aprilie 2009 poate fi considerată ca fiind încă un argument în sensul îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, alături de cele deja evidenţiate în sentinţa recurată.
3. S-a creat astfel o serioasă îndoială asupra legalităţii deciziei din 24 aprilie 2009 prin care s-a desfiinţat funcţia publică de director executiv la Centrul Judeţean Maramureş din cadrul A.P.I.A. şi a încetat raportul de serviciu al intimatului-reclamant.
Există o contradicţie evidentă între prevederile O.U.G. nr. 37/2009, prin faptul că serviciile deconcentrate nu fac obiectul acestui act normativ şi se înfiinţează un post similar de natura celui desfiinţat.
Un alt element de natură să creeze o serioasă îndoială asupra legalităţii deciziei este lipsa semnăturii emitentului actului, analiza felului nulităţii invocate putându-se realiza numai odată cu soluţionarea fondului cauzei.
4. Şi critica referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente este nefondată.
Nu are relevanţă împrejurarea că intimatul a acceptat un alt post, condiţia se analizează cu referire la emiterea deciziei de încetare a raporturilor de serviciu ale acestuia, la lipsirea de drepturile salariale cuvenite, la prejudiciul moral suferit şi nu în ultimul rând la managementul autorităţii publice în discuţie.
Referirea instanţei de fond la prevederile recomandării a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei nu are legătură cu motivele de recurs invocate şi întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Faţă de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 224 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5143/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5168/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
