ICCJ. Decizia nr. 5175/2009. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5175/2009
Dosar nr. 6949/2/2008
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul R.E.R. a chemat în judecată A.D.S., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea în parte a contractului de concesiune încheiat de pârâtă cu SC M.P. SRL, pentru suprafaţa de teren aferentă activelor reclamantei; obligarea pârâtei A.D.S. la încheierea contractului de concesiune/locaţiune cu proprietarii activelor, respectiv reclamanţii şi obligarea A.D.S. la plata unei despăgubiri pentru daune materiale şi morale, pentru situaţia de imposibilitate în care l-a pus pe reclamant de a folosi şi investi în activele proprietatea sa.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a demarat împreună cu lichidatorul procedura de identificare a proprietarului terenurilor aflat sub activele sale, trimiţând adresa din 20 decembrie 2005 către A.D.S. Tulcea, prin care-şi anunţa intenţia de concesionare sau cumpărare a acestor terenuri.
Prin întâmpinare, pârâta A.D.S. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1101 din 17 martie 2009, a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi pe cale de consecinţă a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantului R.E.R.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că din niciun act al dosarului nu rezultă că anterior formulării acţiunii reclamantul a solicitat pârâtei anularea actului de concesiune şi, că a îndeplinit astfel procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul R.E.R.
Recurentul a reiterat în principal motivele invocate în faţa instanţei de fond.
În plus, a susţinut că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile prevăzute de C. proc. civ. la art. 129 alin. (5), (6) raportat la art. 312 alin. (5), (6) C. proc. civ., precum şi faptul că instanţa a soluţionat cauza pe fondul unui viciu de procedură cu privire la necitarea concesionarului SC M.P. SRL.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia";.
În speţă obiectul litigiului îl constituie anularea în parte a contractului de concesiune încheiat de pârâtă cu SC M.P. SRL pentru suprafaţa de teren aferentă activelor reclamantului şi obligarea A.D.S. la încheierea contractului de concesiune cu proprietarii de active.
Întrucât în dreptul administrativ procedura prealabilă este concepută ca o condiţie obligatorie pentru admiterea acţiunii, neparcurgerea acesteia şi sesizarea directă a instanţei de judecată, aşa cum s-a întâmplat în speţă, contrar dispoziţiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., conduce la respingerea acţiunii ca inadmisibilă, aşa cum corect a dispus şi instanţa de fond.
Corespondenţa purtată între părţi, prin care reclamantul şi-a manifestat intenţia de a cumpăra/concesiona suprafaţa de teren aferentă activelor achiziţionate, nu probează îndeplinirea procedurii prealabile.
Nici critica referitoare la încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., referitoare la necitarea concesionarei SC M.P. SRL nu poate fi primită de vreme ce cadrul procesual este stabilit de către reclamant iar acesta nu a chemat în judecată SC M.P. SRL.
Aşa fiind, în mod corect a reţinut instanţa de fond că în cauză nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cum, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege, soluţia respingerii ca inadmisibilă a acţiunii formulate de reclamant este temeinică şi legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.E.R. împotriva sentinţei civile nr. 1101 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5173/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5179/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
