ICCJ. Decizia nr. 5357/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5357/2009
Dosar nr. 1993/1/2009
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1993/1/2009 la data de 3 martie 2009, N.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 545 din 3 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motivele invocate de contestator fiind de fapt motive de recurs (reiterate) împotriva sentinţei civile nr. 65 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău.
Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, potrivit următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 545 din 3 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca nefondat recursul declarat de N.C. împotriva sentinţei civile nr. 65 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se în considerentele Deciziei faptul că sancţiunea a fost aplicată recurentului prin Decizia nr. 20/2007, act valid prin Decizia nr. 3433/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel încât nu se mai poate pune în discuţie sancţiunea aplicată, iar Decizia nr. 22/2008 nu este o decizie de sancţionare, aceasta fiind emisă pentru punerea în executare a Deciziei de sancţionare nr. 20 din 7 martie 2007.
În motivarea contestaţiei în anulare pe care contestatarul o formulează împotriva acestei Decizii a Înaltei Curţi, se referă la Decizia nr. 22/2008 a Comisarului General al Gărzii Financiare, susţinând că a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 35 alin. (6) al HG nr. 1210/2003 şi ale art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, fiind depăşit termenul legal de aplicare al sancţiunii, precum şi a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 referitoare la persoana competentă a aplica sancţiunile disciplinare, astfel că solicită admiterea contestaţiei, anularea deciziei Înaltei Curţi şi rejudecarea recursului în sensul constatării nulităţii Deciziei nr. 22/2008.
Practic, contestatorul reiterează motivele de recurs formulate împotriva sentinţei nr. 65/2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurs ce a fost soluţionat prin Decizia contestată în prezenta cauză.
Intimata Garda Financiară - Comisariatul General a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă, potrivit următoarelor considerente:
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ. – necompetenţă sau vicii vizând procedura citării şi art. 318 C. proc. civ. – greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs.
Or, prin motivele formulate, contestatorul critică soluţia dată de instanţa de recurs, solicitând urmare admiterii contestaţiei, rejudecarea recursului şi în fond admiterea acţiunii şi anularea Deciziei nr. 22/2008 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare.
Dar, aşa cum s-a mai precizat, contestaţia în anulare vizează numai situaţiile strict limitativ cuprinse în art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., ea nu deschide calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, sub motivul că s-a stabilit eronat situaţia de fapt.
Contestatorul nu şi-a întemeiat contestaţia pe niciunul din cele două texte de lege care reglementează contestaţia în anulare. Faptul că doreşte o rejudecare a recursului, în condiţiile în care nici măcar nu indică temeiul de drept al contestaţiei în anulare formulată, determină concluzia inadmisibilităţii acesteia.
Pentru considerentele expuse contestaţia în anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva Deciziei nr. 545 din 3 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva Deciziei nr. 545 din 3 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5353/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5358/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
