ICCJ. Decizia nr. 561/2009. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 561/2009
Dosar nr. 602/45/2007
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 mai 2007, reclamanţii C.V., C.M., E.C.E., G.A. şi B.E., au chemat în judecată SC C. SA Iaşi şi M.I.C. solicitând modificarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 15 martie 1993, în sensul excluderii suprafeţei de 643 mp teren din totalul de 21.517,79 mp.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că această suprafaţă a fost greşit inclusă în actul contestat, ei fiind moştenitorii proprietarului de drept.
Prin sentinţa civilă nr. 91 din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea acestei cauze, prin declinare de la Tribunalul Iaşi, a respins acţiunea ca inadmisibilă reţinând că reclamanţii nu au efectuat procedura administrativă impusă de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii C.V., C.M., E.C.E., G.A. şi B.E., susţinând în esenţă că obiectul cererii lor a vizat în fapt, constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare emis în favoarea SC C. SA Iaşi.
Au mai susţinut recurenţii că au îndeplinit procedura administrativă prealabilă, în acest sens fiind făcută dovada cu plângerea adresată M.I.C. la 17 aprilie 2004, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competentă, persoana care se consideră vătămată, într-un drept al său printr-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia".
Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol: „este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă pe orice cale, de existenţa lui, în limitele termenului de 6 luni prevăzut de alin. (1)".
În speţă, reclamanţii, terţi în raport cu actul administrativ a cărui anulare o solicită, au luat în mod incontestabil cunoştinţă de existenţa acestuia încă din februarie 1997, în litigiul pe care Cărare Vasile l-a avut cu SC C. SA Iaşi, având ca obiect, obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 634 mp teren (Dosar 16936/1996 al Judecătoriei Iaşi).
Chiar şi în situaţia în care s-ar aprecia că la această dată numai C.V. ar fi luat cunoştinţă de existenţa certificatului de atestare contestat, deşi, date fiind relaţiile de rudenie cu ceilalţi reclamanţi – toţi moştenitori legali (fii şi fiice) ai proprietarului defunct, este greu de presupus că aceştia nu au cunoscut despre acest act, înscrierea certificatului în registrul de carte funciară la 26 octombrie 2000 conform încheierii nr. 13844/2000, este incontestabil momentul în raport de care trebuie calculat atât termenul de formulare a plângerii prealabile cât şi cel de sesizare a instanţei de contencios administrativ.
Astfel fiind şi cum reclamanţii recurenţi au adresat Ministerului Industriilor plângerea prealabilă la 24 aprilie 2007 – în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ea nu poate fi apreciată decât ca fiind prescrisă.
Plecând de la acelaşi moment al luării la cunoştinţă, nici sesizarea instanţei de contencios administrativ cu acţiune în anularea actului nu s-a conformat termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 – fiind tardivă.
Susţinerea recurenţilor în sensul că obiectul cererii lor a vizat în fapt constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare nu înlătură această consecinţă, întrucât în materia dreptului administrativ, nu operează distincţia între nulitatea absolută sau relativă a actului administrativ.
În raport de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.V., C.M., E.C.E., G.A. şi B.E., împotriva sentinţei nr. 91/ CA din 23 aprilie2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 553/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 562/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
