ICCJ. Decizia nr. 5375/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5375/2009
Dosar nr. 449/45/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 219/ CA din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi a fost respinsă acţiunea reclamantei L.F. în contradictoriu cu Statul Român – C.C.S.D., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat prin acţiunea introductivă anularea Deciziei nr. 2692/ FF din 9 mai 2008 emisă de pârâtă şi trimiterea cauzei la aceeaşi comisie în vederea recalculării valorii reale a terenului ce face obiectul acţiunii, arătând că acesta se află amplasat în intravilanul oraşului şi are o valoare mult mai mare decât cea de 8307 RON stabilită prin Decizia contestată.
Instanţa a constatat că prin Hotărârea nr. 1382 din 5 decembrie 2006 Comisia Judeţeană Vaslui de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având în vedere lipsa unor terenuri agricole disponibile a decis ca unui număr de 382 persoane să li se acorde despăgubiri, printre care se numără şi reclamanta.
A fost stabilită de evaluator suma pentru despăgubirea reclamantei iar ca urmare a cererii acesteia de reevaluare a terenului, autoritatea pârâtă a solicitat evaluatorului să reexamineze raportul de evaluare, ţinând seama de amplasamentul real al terenului a cărui evaluare s-a solicitat.
Cu privire la această cerere de reexaminare a raportului de evaluare, Primăria Vaslui a precizat că terenul agricol a fost corect evaluat întrucât din registrul agricol pe anii 1959 – 1963 rezultă că acesta a fost înregistrat pe raza altor localităţi, respectiv comuna Curseşti, nefiind deci amplasat în intravilanul municipiului Vaslui.
Instanţa de fond, a reţinut că susţinerea reclamantei privind încadrarea suprafeţei de teren în litigiu în intravilanul Municipiului Vaslui nu are suport real întrucât din înscrierile oficiale existente la dosar nu rezultă că terenul de 1,64 ha s-ar fi aflat în intravilanul municipiului Vaslui, astfel că în mod corect s-a stabilit suma ce urmează a fi plătită ca despăgubire către reclamantă.
De asemenea, s-a reţinut că nu există temei legal pentru a schimba în prezent regimul juridic al terenului din extravilan în intravilanul municipiului Vaslui.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs L.F.
Prin motivele de recurs se susţine, în esenţă, că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică deoarece aspectele reţinute cu privire la amplasamentul terenului pentru care s-au solicitat despăgubiri în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 sunt contrazise de adresele din 23 aprilie 2008 şi din 22 mai 2008, emise de Primăria Municipiului Vaslui, din care rezultă că măcar 300 mp se aflau în intravilanul Municipiului Vaslui.
În opinia recurentei terenul de 1,64 ha trebuie apreciat ca fiind amplasat în intravilanul oraşului Vaslui chiar dacă în registrul agricol din perioada 1959 – 1963 se specifica că înscrierea s-a făcut având în vedere domiciliul proprietarului, însă terenul se găsea pe raza comunei Curseşti.
Recurenta conchide în sensul că, indiferent că terenul s-ar afla în intravilanul sau extravilanul municipiului Vaslui, acesta a fost subevaluat, iar suma stabilită prin Decizia contestată este mult prea mică faţă de valoarea de piaţă a terenului, motiv pentru care solicită admiterea recursului şi pe fondul cauzei obligarea pârâtei să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubiri pentru diferenţa ce i s-ar cuveni în urma unei noi evaluări, în raport de cele susţinute şi de dispoziţiile art. 19 alin. (3) Titlu VII din Legea nr. 247/2005.
Intimata-pârâtă C.C.S.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susţinând că trenul de 1,64 ha se află în extravilan, iar valoarea acestuia a fost corect stabilită prin Decizia nr. 2692/FF din 09 mai 2008, aceasta fiind valoarea reală de piaţă a imobilului.
De asemenea, se precizează că prin Hotărârea nr. 1382 din 05 decembrie 2006 a Comisiei Judeţene de fond funciar Vaslui, s-a statuat că terenul supus evaluării se află în extravilan.
Recurenta-reclamantă a formulat precizări scrise şi concluzii scrise prin care, în esenţă, reiterează susţinerile din cererea de recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Critica referitoare la greşita apreciere a instanţei de fond cu privire la amplasamentul terenului de 1,64 ha este nefondată.
Hotărârea nr. 1382 din 5 decembrie 2006 - Anexa 23 a Comisie Judeţene Vaslui de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenului, care a stat la baza declanşării procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu a fost contestată de reclamantă, ştiut fiind faptul că prin aceasta s-a respins cererea de restituire în natură şi s-a validat propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul de 1,64 ha situat în extravilan.
Recurenta-reclamantă cunoştea la momentul emiterii hotărârii menţionate că acest teren pentru care s-a propus acordarea despăgubirilor era situat în extravilan, fapt ce rezultă chiar din cererea acesteia din 26 februarie 2008 (fila 36 dosar fond).
Prin urmare, în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu se poate schimba amplasamentul terenului pentru care s-au acordat despăgubiri, respectiv din extravilan în intravilanul oraşului Vaslui.
Critica referitoare la greşita evaluare a terenului de 1,64 ha în raport de valoare de piaţă este nefondată.
Valoarea acestui teren, menţionată în cuprinsul Deciziei nr. 2692/2008 emisă de intimata-pârâtă a fost stabilită de un evaluator, conform art. 3 lit. d) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit cu Standardele Internaţionale de Evaluare şi reflectă nivelul realist al pieţei.
Simplele afirmaţii ale recurentei-reclamante că valoarea terenului nu este cea de piaţă nu pot fi reţinute în lipsa unor dovezi pertinente şi concludente în acest sens, astfel că nu pot fi reţinute ca incidente în cauză dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 312 alin. (1), teza II C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.F. împotriva sentinţei civile nr. 219/ CA din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5368/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5381/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
