ICCJ. Decizia nr. 5358/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5358/2009
Dosar nr. 8700/1/2008
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Sentinţa Curţii de Apel Bacă.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC D.F.E.O.N.M. SA a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local – Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra-Neamţ, solicitând anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. 30669/D din 30 noiembrie 2006 şi a Deciziei nr. 12 din 14 februarie 2007 (prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii bugetare în sumă de 12.706.851,27 lei) şi suspendarea executării celor două acte administrative până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pârâtul a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţiile nulităţii cererii de chemare în judecată şi tardivităţii acţiunii.
Prin sentinţa nr. 109 din 3 septembrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile de nulitate a cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii, de prescripţie a dreptului pârâtului de a stabili obligaţiile fiscale pentru anul 2001 şi de necompetenţă a instanţei de contencios administrativ de a dispune restabilirea situaţiei anterioare;
A luat act de renunţarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării Raportului de inspecţie fiscală nr. 30669/D/2006 şi a Deciziei nr. 12/2007;
A admis acţiunea reclamantei, a anulat actele administrative atacate şi a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 12.706.851,21 lei.
2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă din 28 mai 2007 a declarat recurs pârâtul, formulând următoarele motive:
1. nulitatea absolută a încheierii de şedinţă din data de 28 mai 2007 pentru lipsa minutei acesteia, în raport cu dispoziţiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ.;
2. nelegalitatea soluţiei primei instanţe prin care a respins excepţia tardivităţii cererii reclamantei de anulare a Deciziei de impunere nr. 7605/D/2007;
3. nelegalitatea soluţiei instanţei de fond de respingere a excepţiei prematurităţii cererii reclamantei de anulare a Deciziei de impunere nr. 7605/D/2007;
4. nelegalitatea soluţiei primei instanţe de anulare a Deciziei nr. 12/2007, a raportului de inspecţie fiscală nr. 30668/D/2006 şi a deciziei de impunere nr. 7605/D/2007 şi
5. greşita soluţie a primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei competenţei sale materiale în ceea ce priveşte judecarea cererii de întoarcere a executării silite.
Prin Decizia nr. 1457 din 3 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins recursul declarat de Consiliul Local – Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra-Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 109 din 3 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut, în esenţă următoarele:
1. A apreciat, ca nefondat, motivul de recurs al recurentului prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a încheierii de şedinţă din data de 28 mai 2007 a Curţii de Apel Bacău – prin care s-au respins excepţiile invocate, nulitate ce ar fi determinată de lipsa minutei încheierii atacate.
În acest sens, Înalta Curte a observat că prevederile art. 258 C. proc. civ. pe care le-a invocat recurentul se referă doar la hotărârile care rezolvă fondul cauzei sau prin care se soluţionează apelul ori recursul, încheierile nefăcând parte din categoria hotărârilor care trebuie însoţite de minuta prevăzută de acest text de lege.
2. În legătură cu motivul de recurs potrivit căruia soluţia primei instanţe prin care s-a respins excepţia tardivităţii cererii reclamantei de anulare a Deciziei de impunere nr. 7605/D/2007 ar fi ilegală, Înalta Curte a considerat că nu poate fi reţinut, reclamanta aflând de existenţa actului administrativ respectiv odată cu depunerea acestuia de către pârâtă în şedinţa din 16 aprilie 2007.
3. În acelaşi mod, Înalta Curte a apreciat că nici motivul de recurs prin care s-a criticat soluţia de respingere a excepţiei prematurităţii cererii reclamantei de anulare a Deciziei de impunere nr. 7605/D/2007 nu este fondat, nefiind necesară o nouă procedură prealabilă, în condiţiile în care s-a contestat aceeaşi sumă.
4. Cu privire la motivul de recurs prin care s-a criticat soluţia pe fond, Înalta Curte a considerat că aspectele învederate nu pot fi primite.
A observat astfel că referirea primei instanţe la suma calculată de către pârât nu a constituit o pronunţare asupra a ceea ce nu s-a cerut, că soluţia asupra fondului cauzei nu a fost influenţată de aprecierea potrivit căreia reclamanta nu datorează taxa pe construcţiile speciale folosite, că prevederile Cod fiscal exclud impozitul pe terenurile folosite ca zone de protecţie, că şi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 318/2003 reclamanta era scutită de plata acestor taxe şi că atâta vreme cât consiliile locale nu au încheiat cu reclamanta contracte de concesiune pentru terenurile pe care aceasta nu le foloseşte, reclamanta nu are obligaţia de plată a niciunei taxe.
5. Relativ la motivul de recurs prin care s-a criticat faptul că prima instanţă a greşit când a dispus întoarcerea executării silite, Înalta Curte a considerat că obligarea recurentei pârâte la restituirea sumei se încadrează în prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului administrativ nefiind aplicabilă procedura contestaţiei la executare prevăzută de C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire la data de 24 octombrie 2008, Consiliul Local – Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra Neamţ.
3. Cererea de revizuire
Revizuentul Consiliul Local – Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra Neamţ a invocat ca temei legal al căii de atac exercitate dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Într-un amplu memoriu, revizuentul şi-a expus criticile cu privire la Decizia instanţei de recurs, acestea putând fi grupate în două categorii.
3.1. Soluţia este greşită în raport de actele noi: adresa nr. 1-2998 din 2 octombrie 2008 a O.C.P.I. şi Decizia de impunere nr. 7605/D din 14 februarie 2007, înregistrată la intimată la data de 15 februarie 2007.
Revizuentul susţine că adresa indicată demonstrează că O.C.P.I. nu deţine niciun fel de informaţii cu privire la suprafaţa de teren ocupată de reţelele de distribuţie de energie electrică, despre regimul juridic al acestora şi categoria de folosinţă.
Cât priveşte Decizia de impunere, din menţiunea efectuată pe copia depusă, rezultă că intimata avea cunoştinţă despre acest act administrativ fiscal încă de la data de 15 februarie 2007, aşa încât excepţia de tardivitate a cererii completatoare a fost greşit respinsă atât de către prima instanţă, cât şi de către instanţa de recurs.
3.2. Instanţa de recurs a interpretat şi aplicat greşit normele legale aplicabile cauzei.
Astfel, în susţinerea acestui motiv de revizuire, revizuenta reia dispoziţiile legale cuprinse în art. 18 şi 84 C. proCod Fiscal, afirmând că acestea sunt străine de obiectul pricinii, în timp ce art. 175 C. proCod Fiscal impune procedura prealabilă obligatorie. Mai arată că instanţa de recurs a interpretat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 318/2003 într-un sens favorabil intimatei, creându-i acesteia un tratament juridic fiscal privilegiat, în pofida faptului că dispoziţiile art. 257 şi 285 din Cod Fiscal nu prevăd scutirea societăţilor de furnizare şi distribuţie de energie electrică de la plata impozitului pe terenurile folosite ca zone de protecţie definite de lege.
4. Procedura derulată în cererea de revizuire.
În susţinerea cererii formulate, revizuenta a depus la dosar, în copie, adresa din data de 2 octombrie 2008 emisă de O.C.P.I.
Din oficiu, Înalta Curte a dispus ataşarea Dosarului nr. 582/32/2007, în care s-a pronunţat Decizia nr. 1457 din 3 aprilie 2008, atacată cu prezenta cerere de revizuire.
5. Apărările formulate de intimată
Prin concluziile scrise înregistrate la data de 26 ianuarie 2009, intimata SC D.F.E.O.N.M. SA Bacău a solicitat respingerea nefondată a cererii de revizuire, arătând că înscrisurile invocate nu îndeplinesc condiţiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru a fi considerate înscrisuri noi.
A mai arătat, totodată, că împotriva aceleiaşi decizii a instanţei de recurs, Consiliul Local Piatra Neamţ – Direcţia Taxe şi Impozite a formulat şi contestaţie în anulare – Dosar nr. 8511/1/2008.
II. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de revizuire invocate.
Din economia dispoziţiilor legale care reglementează revizuirea, în special dispoziţiile art. 322 şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că aceasta este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele strict prevăzute în lege.
Ca urmare, din cele două motive invocate de revizuent, doar cel indicat la pct. I.3.1. se circumscrie temeiurilor de revizuire, respectiv dispoziţiilor art. 322 pct. 5.
1.1. Potrivit acestui text:
„Revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
5. Dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor…".
Din simpla lectură a acestui text, rezultă că niciunul dintre cele două înscrisuri de care se prevalează revizuentul nu îndeplineşte cerinţele legii.
Astfel, adresa din 2 octombrie 2008 nu a fost „reţinută de partea potrivnică", fiind obţinută, după cum se arată chiar în cuprinsul său, în urma unei simple solicitări a revizuentului şi este întocmită ulterior pronunţării deciziei atacate, nefiind doar „descoperită" după acest moment.
Cât priveşte Decizia de impunere nr. 7605/D din 14 februarie 2007, aceasta emană chiar de la revizuent, fiind unul din actele administrativ fiscale cenzurate în Decizia atacată, deci acest înscris nu îndeplineşte, de asemenea, niciuna din condiţiile impuse de lege pentru a fi considerat „înscris nou".
1.2. Toate aspectele învederate de revizuent la pct. I.3.2. din prezenta decizie, se constituie, în realitate, în veritabile critici la adresa soluţiei pronunţate de instanţa de recurs.
Aceste critici nu pot fi încadrate însă în niciunul dintre motivele de revizuire, limitativ cuprinse în art. 322 C. proc. civ. şi, prin urmare, nu pot fi analizate de instanţa de revizuire, care nu-şi poate aroga competenţa unei instanţe de control judiciar în raport cu instanţa de recurs.
2. Soluţia instanţei de revizuire
Pentru considerentele expuse la pct. II.1., în temeiul art. 326 şi 328 din C. proc. civ. se va respinge cererea de revizuire de faţă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Consiliul Local - Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra Neamţ împotriva Deciziei nr. 1457 din 3 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5357/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5368/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
