ICCJ. Decizia nr. 5368/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5368/2009
Dosar nr. 8774/299/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În Dosarul nr. 8774/299/2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 reclamantul C.I. a invocat, în contradictoriu cu A.N.R.P. excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 8 din HG nr. 1277/2007 prin care s-a modificat art. 38 din HG nr. 753/1998.
Prin încheierea din 19 noiembrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 1 a fost sesizată Curtea de Apel Bucureşti cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată în cauză şi a fost suspendată judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată.
Prin sentinţa nr. 1668 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia de nelegalitate invocată ca inadmisibilă şi a fost admisă cererea de intervenţie în interesul Guvernului României formulată de M.F.P.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 numai actele administrative unilaterale cu caracter individual pot face obiectul unei excepţii de nelegalitate, ori în cauza de faţă excepţia invocată priveşte un act administrativ cu caracter normativ.
Instanţa a arătat că norma legală arătată nu permite o altă interpretare, atâta timp cât legiuitorul a indicat expres actele ce pot fi atacate pe calea excepţiei de nelegalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând soluţia pronunţată de instanţa de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs recurentul-reclamant aduce, în esenţă, critici sentinţei recurate în sensul că în mod greşit s-a apreciat de prima instanţă că nu poate fi invocată excepţia de nelegalitate cu privire la actele administrative normative.
Se susţine că din moment ce actele administrative normative pot fi atacate oricând pe calea unei acţiunii principale atunci şi excepţia de nelegalitate poate fi invocată cu privire la aceste acte.
Faptul că, prin art. 3 din Legea nr. 262/2007 s-a prevăzut în mod imperativ completarea normelor legale cu posibilitatea introducerii cererii de revizuire pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate în baza Legii nr. 554/2004, rămase definitive şi irevocabile fără soluţionarea pe fond a excepţiei de nelegalitate, care a fost respinsă ca inadmisibilă, reprezintă un argument în a critica nelegalitatea hotărârii instanţei de fond prin respingerea excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă, respectiv un argument în admiterea excepţiei de nelegalitate pentru evitarea unei acţiunii în revizuire.
Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare excepţia de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual nu şi pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură.
Invocând aceleaşi argumente A.N.R.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, analizând recursul formulat, în raport de art. 3041 C. proc. civ., de motivele invocate, de dispoziţiile legale incidente şi jurisprudenţa în materie, apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente.
Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată prevede posibilitatea cercetării legalităţii unui act administrativ individual pe calea excepţiei de nelegalitate oricând şi indiferent de data emiterii actului, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
În conformitate cu art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege, excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a legii, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
În art. 2 alin. (2) din Legea nr. 262/2007 se prevede că excepţia de nelegalitate poate fi invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Având în vedere că actele administrative unilaterale sunt atât individuale cât şi normative, din analiza textelor de lege menţionate, rezultă faptul că este admisibilă excepţia de nelegalitate invocată şi cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter normativ.
Principiul coerenţei legislative impune soluţia admisibilităţii excepţiei de nelegalitate atât pentru actele individuale, cât şi pentru cele normative, aşa încât acest mijloc de apărare să nu devină restrictiv, pierzându-şi astfel funcţia pentru care a fost creat.
De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 262/2007 se desprinde concluzia că modificarea textului art. 4 a vizat includerea în ipoteza acestuia atât a actelor administrative cu caracter normativ, cât şi acelor cu caracter individual.
Mai mult, dacă legiuitorul a înţeles că pună le îndemâna persoanelor de drept privat un mijloc de apărare pe cale de excepţie pentru actele administrative individuale, în privinţa cărora cei vizaţi au deja la îndemână acţiunea directă în contenciosul administrativ, în virtutea argumentului de logică a fortiori, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit persoanelor în legătură cu actele normative a căror adresabilitate este generală şi ale căror efecte se pot produce ori constata nu doar imediat după emiterea lor, ci şi mult ulterior.
De asemenea, legea trebuie interpretată potrivit principiului de drept în virtutea căruia aceasta se interpretează în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul înlăturării efectelor sale.
Dacă legiuitorul permite atacarea unui act administrativ normativ oricând, cu atât mai mult trebuie să fie permisă invocarea excepţiei de nelegalitate cu privire la un asemenea act.
În acest sens este şi practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie.
În altă ordine de idei, este cunoscut că în dreptul comunitar european, persoanele fizice sau juridice pot să conteste Decizia de executare a regulamentului sau a oricărui act normativ, ridicând în timpul procesului excepţia de ilegalitate a actului normativ (art. 184 Tratatul CEE).
În concluzie, având în vedere considerentele expuse, este admisibilă invocarea excepţiei de nelegalitate cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter normativ, astfel că soluţia instanţei de fond este nelegală.
Prin urmare, instanţa de recurs apreciază ca întemeiat motivul de recurs referitor la situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de cele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 1668 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Cu opinie separată a domnului judecător E.A. în sensul respingerii recursului formulat ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5358/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5375/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
