ICCJ. Decizia nr. 5381/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5381/2009
Dosar nr. 2494/2/2009
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1347 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă cererea reclamantului N.C. în contradictoriu cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale UM 0328 Bucureşti privind suspendarea efectelor Deciziei de imputare nr. 53384 din 21 iulie 2008 emisă de pârât, până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare ce face obiectul Dosarului nr. 7718/2/2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantul N.C. a solicitat suspendarea deciziei de imputare emisă de pârâtă, prin care a fost stabilită răspunderea materială pentru paguba produsă şi constatată la 15 mai 2008, reprezentând cheltuieli de întreţinere în timpul şcolarizării în sumă de 26.894,06 lei.
Instanţa a reţinut că reclamantul s-a adresat instanţei pentru anularea deciziei de imputare şi a făcut dovada introducerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ competentă.
Instanţa de fond a constatat că reclamantul a făcut dovada cazului bine justificat, întrucât la prima vedere actul atacat nu este motivat şi nu se poate aprecia legalitatea actului.
De asemenea, instanţa a constatat că s-a făcut dovada pagubei iminente, întrucât pârâta a emis somaţia de plată a sumei imputate şi a trecut practic la executarea silită a sumei reţinute ca fiind datorată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Serviciul de Telecomunicaţii Speciale criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs recurentul-pârât aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- în mod greşit instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat având în vedere faptul că Decizia de imputare nu ar fi fost motivată în drept, întrucât aprecierea legalităţii actului administrativ se poate realiza doar în cadrul unei acţiunii pe fond şi nu cu ocazia unei cereri de suspendare.
Se susţine că şi în condiţiile în care actul administrativ în cauză nu cuprinde toate actele normative care au stat la baza emiterii lui nu se poate reţine nelegalitatea acestuia.
- Decizia de imputare nr. 53384 din 21 iulie 2008 a fost emisă ca urmare a „angajamentului" dat de reclamantul-intimat prin care acesta s-a obligat ca în cazul în care nu respectă obligaţia de a activa ca ofiţer al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale timp de 10 ani, să restituie suma reprezentând cheltuielile de întreţinere efectuate pe perioada şcolarizării sale, astfel că nu se impunea suspendarea efectelor acesteia, suma fiind pe deplin datorată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ. apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. t), potrivit căruia: „cazuri bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
De asemenea, noţiunea de pagubă iminentă este definită la art. 2 alin. (1) lit. ş) ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".
Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.
Or, în cauză, nu a fost făcută dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor menţionate mai sus.
Chiar dacă instanţa de fond a reţinut că Decizia nr. 53384/2008 nu este motivată în fapt iar această situaţie se încadrează în „cazul bine justificat", condiţia referitoare la paguba iminentă astfel cum este definită de legiuitor nu poate fi reţinută având în vedere justificarea că s-a început executarea silită împotriva reclamantului.
Eventualele prejudicii aduse intimatului-reclamant ca urmare a executării deciziei de impunere nu pot fi apreciate ca fiind relevante în ceea ce priveşte îndeplinirea acestei condiţii fără a se argumenta de ce această executare este un prejudiciu greu de reparat, aşa cum acesta este caracterizat şi în Recomandarea nr. R(89)8 a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei.
Mai mult, intimatul-reclamant a semnat un angajament de plată a sumei reţinute prin Decizia de imputare, iar prin cererea de chemare în judecată a menţionat că este de acord cu plata acesteia, însă într-un cuantum mai mic, astfel că nu este justificară admiterea cererii de suspendare.
În concluzie, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Având în vedere considerentele expuse Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va respinge cererea de suspendare formulată de reclamant ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale - UM 0328 Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1347 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge cererea de suspendare a deciziei de imputare formulată de reclamantul N.C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5375/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5407/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
