ICCJ. Decizia nr. 5429/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5429/2009
Dosar nr. 2849/1/2009
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Recurenta C.G., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr. 22575/1154/DRUO/2008, numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Piatra Neamţ.
Potrivit procedurii reglementate de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată şi ale art. 23 din Regulamentul pentru transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, recurenta a susţinut proba de interviu, iar prin hotărârea nr. 151/2009 secţia pentru judecători a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru numirea acesteia în funcţia de judecător.
Prin Hotărârea nr. 405/2009, Plenul C.S.M. a respins cererea doamnei C.G. de numire ca judecător la Judecătoria Piatra Neamţ.
S-a apreciat că prin numirea acesteia ca judecător, se accentuează deficitul de personal din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, ceea ce ar fi de natură să afecteze activitatea parchetului, cu atât mai mult în condiţiile extinderii competenţei materiale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ.
Recurenta a criticat această hotărâre, precizând că astfel i se îngrădeşte dreptul de a-şi alege liber locul de muncă, ceea ce conduce la încălcarea prevederilor art. 6 din C.E.D.O., că prin transferul său nu se afectează activitatea Parchetului.
Înalta Curte examinând Hotărârea nr. 405/2009 a Plenului C.S.M., actele cauzei şi legislaţia aplicabilă reţine următoarele:
Procedura de numire a procurorilor în funcţia de judecător este reglementată de art. 61 şi urm. din Legea nr. 303/2004, precum şi de Hotărârea nr. 192/2006 a Plenului C.S.M., pentru aprobarea Regulamentului de transfer şi detaşare a judecătorilor şi procurorilor.
Legislaţia aplicabilă: Legea nr. 303/2004 art. 61 alin. (1):
(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea C.S.M., cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege.
art. 61 alin. (2) pentru numirea în funcţiile prevăzute la alin. (1), candidaţii vor susţine un interviu în faţa secţiei pentru judecători a C.S.M. în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători şi, respectiv, a secţiei pentru procurori a C.S.M. în cazul judecătorilor care solicită numirea ca procuror.
Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006, art. 22 alin. (1) Cererea de numire a judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător se formulează în scris şi se depune la C.S.M.
(2) Direcţia resurse umane şi organizare solicită punctul de vedere al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul care solicită numirea în funcţia de judecător, respectiv de procuror, şi întocmeşte, în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situaţia posturilor vacante şi a celor ocupate la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul ori procurorul în cauză şi la instanţa sau parchetul la care se solicită transferul, precum şi volumul de activitate şi încărcătura pe judecător ori procuror la instanţa sau parchetul implicat în procedura de transfer.
(3) Referatul întocmit potrivit alineatului precedent va cuprinde date privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcţiile de judecător ori de procuror, precum şi numărul cererilor de transfer formulate pentru instanţa sau parchetul la care se propune ocuparea funcţiei în condiţiile prezentului articol. De asemenea, în cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultăţile de ocupare a posturilor vacante la instanţa sau parchetul la care se solicită transferul şi durata vacanţelor posturilor la instanţa ori parchetul în cauză.
În speţa de faţă procedura legală reglementată potrivit textelor expuse mai sus a fost respectată de către C.S.M.
Astfel s-a întocmit de către Direcţia resurse umane şi organizare referatul cuprinzând datele relevante ale carierei recurentei, situaţia posturilor ocupate şi vacante la parchetul unde funcţionează procurorul şi la instanţa la care se solicită transferul.
Împrejurarea că cererea de transfer a fost respinsă, cu motivarea expusă mai sus nu constituie o îngrădire a dreptului de a-şi alege liber locul de muncă şi nici a prevederilor art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.
Libertatea de alegere a locului de muncă face parte din categoria drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, reglementată şi prin art. 41 din Constituţia României.
Însă acest drept garantat de Constituţia României nu poate fi interpretat ca fiind restrâns, dacă o autoritate refuză numirea într-o anumită funcţie.
Autorităţile statului, cum este şi cazul C.S.M. pot refuza numirea sau promovarea într-o funcţie, întrucât dreptul la alegerea liberă a profesiei se subordonează interesului general.
În raport de aceste elemente soluţia adoptată este justificată sub aspectul cerinţelor legale aplicabile în materia transferului procurorilor şi judecătorilor, instanţa nu are competenţa de a se substitui dreptului de apreciere şi asupra oportunităţii măsurii de transfer.
Astfel, C.S.M. este responsabil potrivit prevederilor Legii nr. 317/2004 de bune organizare şi funcţionare a parchetelor şi instanţelor, aşa încât această autoritate poate refuza transferul unui judecător sau procuror, în condiţiile în care actul de refuz respectă cerinţele legii şi este motivat în acest sens.
Hotărârea nr. 405/2009 este motivată de către C.S.M. pentru considerentele ce decurg din necesitatea asigurării parchetului unde funcţiona recurenta cu un număr suficient de procurori, în vederea aducerii la îndeplinire a atribuţiilor şi competenţelor acestuia, atât la data formulării cererii cât şi în perspectivă.
Având în vedere motivele de mai sus, Înalta Curte constată că recursul declarat de C.G. nu este fondat, că Hotărârea nr. 405/2009 a C.S.M. este adoptată cu respectarea cerinţelor normative în domeniu, astfel că recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva Hotărârii nr. 405 din 12 martie 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5407/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5506/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
