ICCJ. Decizia nr. 5506/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5506/2009
Dosar nr. 6391/1/2009
Şedinţa publică din 2 decembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Istoricul cauzei
1. Hotărârea judecătorească atacată
Prin Decizia nr. 2358 din 5 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat de pârâta A.P.I.A. împotriva sentinţei nr. 364 din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi a fost modificată sentinţa atacată în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acţiunii formulate de reclamantul D.R.S.G., prin care solicita anularea Deciziei nr. 900 din 5 mai 2008 emisă de pârâtă şi radierea sancţiunii disciplinare din cazierul administrativ.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, în esenţă, că, prin acţiunea formulată, reclamantul a contestat actul administrativ atacat, exclusiv sub aspectul formal al acestuia, criticile fiind analizate de către instanţa de fond şi apreciate ca neîntemeiate.
Aşa fiind, arată instanţa de recurs, prima instanţă a încălcat principiul disponibilităţii, analizând pe fond actul administrativ contestat şi admiţând, astfel, acţiunea, pentru motive pe care reclamantul nu le-a invocat şi care nu au fost puse în discuţia părţilor.
2. Contestaţia în anulare
Împotriva acestei decizii, considerând-o nelegală, a formulat contestaţie în anulare D.R.S.G., susţinând că hotărârea pronunţată este rezultatul unei greşeli materiale.
Contestatorul afirmă că dezlegarea dată de instanţa de recurs ignoră faptul că prin acţiunea introductivă solicitase analizarea cauzei sub toate aspectele. În plus „principiul rolului activ al instanţei de fond" a impus judecătorului examinarea completă a pricinii, cu respectarea art. 21 alin. (1) din Constituţie şi art. 6 din C.E.D.O.
Într-un motiv distinct, contestatorul arată de Decizia instanţei de recurs suferă de toate viciile regăsite în doctrină: este inexactă, nu se referă la aspectele de fond şi este insuficient motivată aşa încât pare arbitrară.
În drept, contestatorul a indicat, cu titlu general, dispoziţiile art. 317 – art. 321 C. proc. civ.
3. Întâmpinarea formulată de A.P.I.A.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 noiembrie 2009, intimata a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată.
Intimata a combătut susţinerile contestatorului, invocând faptul că, atât prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 19658 din 9 iunie 2008, cât şi prin acţiunea introdusă la Curtea de Apel Craiova, actul administrativ atacat – Decizia nr. 900 din 5 mai 2008 emisă de Directorul general al A.P.I.A., a fost combătută doar pentru motive procedurale. Ca atare, în mod corect instanţa de recurs a admis recursul autorităţii publice, modificând sentinţa în sensul respingerii acţiunii.
4. Procedura derulată în cauză
La dosarul de faţă s-a ataşat Dosarul nr. 1342/54/2008 în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Decizia nr. 2358 din 5 mai 2009, atacată cu contestaţie în anulare.
Părţile nu au solicitat administrarea altor înscrisuri.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
1. Analiza motivelor invocate
În concepţia C. proc. civ., contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată împotriva hotărârilor irevocabile numai pentru motive limitativ indicate la art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Deşi contestatorul a invocat şi dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., în realitate, din motivarea contestaţiei sale, prezentate la pct. I.2, rezultă că acest text de lege nu este incident, neformulându-se critici referitoare la procedura de citare ori competenţă.
Singurul motiv legal, invocat de contestator şi care poate fi examinat pe fondul său de către Înalta Curte vizează „greşeala materială".
Într-adevăr, potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială:
„Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale…".
Definind greşeala materială, doctrina a stabilit că aceasta se referă la erori cu caracter procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante.
Examinând dosarul în care s-a pronunţat Decizia atacată cu contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâta A.P.I.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 7 C. proc. civ., a vizat depăşirea limitelor principiului disponibilităţii şi a principiului rolului activ al judecătorului, în sensul că prima instanţă a examinat pricina pe fond, deşi actul administrativ era atacat doar pentru motive de procedură.
Această problemă de drept care a constituit esenţa recursului declarat a fost dezlegată de instanţă în sensul arătat la pct. I.1. din prezenta decizie.
A face din nou aprecieri asupra aceloraşi aspecte înseamnă, de fapt, a rejudeca recursul, ceea ce nu este permis.
De altfel, nu există niciun temei pentru a considera că instanţa de recurs, prin soluţia adoptată, ar fi săvârşit o eroare, câtă vreme, după cum bine afirmă intimata în întâmpinare (pct. I.3) atât în etapa administrativă cât şi în cea judiciară, contestatorul a formulat motive de nelegalitate strict procedurale: nelegala constituire a comisiei de disciplină şi depăşirea termenelor prevăzute de HG nr. 1344/2007.
Rolul activ al judecătorului, consacrat de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. nu poate fi extins în sensul dorit de contestator, fiindcă judecătorul nu poate modifica temeiul ori cauza cererii de chemare în judecată, în privinţa cărora, potrivit art. 112 pct. 4 C. proc. civ., numai reclamantul dispune.
În fine, toate celelalte critici formulate de contestator, referitoare la pretinsele „vicii" ale hotărârii instanţei de recurs nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele contestaţiei în anulare, reglementate de dispoziţiile art. 317 – art. 318 C. proc. civ.
Contestatorul a avut acces la justiţie, potrivit art. 21 din Constituţie şi a beneficiat de un proces echitabil în sensul art. 6 din C.E.D.O., fiind singurul responsabil pentru modul în care a ales să-şi apere drepturile în faţa primei instanţe, ca şi pentru faptul că, în recurs, nu a formulat nicio apărare deşi a fost legal citat.
2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate
Pentru toate motivele expuse la pct. II.1., în temeiul art. 319 şi 320 C. proc. civ., se va respinge contestaţia în anulare de faţă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de D.R.S.G. împotriva Deciziei nr. 2358 din 5 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5429/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5518/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
