ICCJ. Decizia nr. 5518/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5518/2009
Dosar nr. 793/46/2008
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 iulie 2006, pe rolul Curţii de Apel Craiova reclamantul M.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii C.S.M., preşedintele C.S.M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul General al acesteia (I.B.), obligarea pârâţilor să-i verifice şi să-i sancţioneze disciplinar pe procurorii pe care nu i-au soluţionat plângerea în termen legal şi să-i oblige să respecte legea.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost condamnat pe nedrept la pedeapsa închisorii, pentru înşelăciune, prin hotărâri netemeinice şi nelegale. Că, în anul 2003 a formulat plângere împotriva celor vinovaţi şi cu toate că a făcut numeroase reveniri, inclusivla Procurorul General, M.J. şi Preşedintele României, în mod nejustificat nu i-au fost soluţionate cererile.
A mai menţionat că solicită să-i fie acordate despăgubiri pentru daune morale şi materiale pentru repararea pagubei cauzate prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererilor sale şi de asemenea, a arătat că interesul său se justifică pentru a se revizui greşelile de judecată. În urma formulării cererii de strămutare, cauza a fost trimisă Curţii de Apel Piteşti.
Prin sentinţa nr. 31/F-C din 27 februarie 2008, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca prescrisă acţiunea formulată de reclamant.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţei de către reclamantul M.D. a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2699 din 26 iunie 2008, sentinţa atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu prilejul rejudecării, în noul ciclu procesual, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii,în raport cu prevederile art. 5 alin. (2) din Legeanr. 554/2004.
Judecând în fond cauza după casare, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 24/F-C din 21 ianuarie 2009, a respins acţiunea, ca nefondată.
Instanţa a reţinut că excepţia inadmisibilităţii nu este întemeiată,deoarece prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 restricţionează numai soluţionarea plângerilor penale sau a altor acţiunii reglementate de C. proc. pen., nu şi refuzul unui serviciu public de a soluţiona sau de a răspunde unei persoane, cum este cazul în speţă.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât reclamantul a primit în cele din urmă în mod corect, o soluţie unică penală, care i-a fost adusă la cunoştinţă, tergiversarea soluţionării petiţiilor sale fiind determinate de modalitatea imprecisă în care au fost formulate cererile penale ale reclamantului, de lipsa cunoştinţelor juridice necomplete prin asistenţa unui specialist, carenţe care au făcut deficienţă, calificarea acţiunii, interpretarea corectă a scopului acelor demersuri, precum şi stabilirea autorităţii competente să soluţioneze respectivele sesizări.
În raport cu dezlegarea dată capătului principal al acţiunii, instanţa a considerat că reclamantul nu este îndreptăţit nici la acordarea despăgubirilor pentru daunele morale şi materiale, pretinse.
Împotriva sentinţei nr. 24/F-C din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul M.D., învederându-se, în esenţă, că instanţa de fond nu a soluţionat obiectul principal al acţiunii şi fondul cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost precizat şi detaliat prin memoriile depuse ulterior pe parcursul instanţelor şi şedinţelor de judecată şi prin memoriul depus la termenul din data de 14 ianuarie 2009, şi nu a dat curs cererilor reclamantului recurent de soluţionare a fondului procesului.
Prin întâmpinare M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi C.S.M. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că în condiţiile în care reclamantul recurent nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a respins acţiunea ca nefondată.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se asimilează actelor administrative unilaterale, cum dispune expres art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri se înţelege, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen, iar prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
În cauză, prin raportare la obiectul acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamant, prima instanţă a reţinut în mod judicios că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât s-a probat că plângerile penale formulate de reclamant şi adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au format obiectul Dosarului nr. 297/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalte Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică şi au fost soluţionate, potrivit reglementărilor C. proc. pen., prin rezoluţia din 11 iunie 2006. Pe de altă parte, se reţine că în termen legal şi în mod întemeiat, prin adresa din 15 iulie 2005, faţă de conţinutul memoriului adresat de reclamant Preşedintelui României şi transmis spre soluţionare acestei instituţii, C.S.M. a comunicat petentului recurent că aspectele sesizate prin memoriu urmau a fi verificate de procurorii din cadrul secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit normei de competenţă înscrisă în art. 29 lit. f) C. proc. pen.
În aceste condiţii, cum recurentul nu a făcut dovada că a fost vătămat într-un drept sau într-un interes legitim, de către autorităţile publice pârâte, prin vreun act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a cererilor formulate, în sensul avut în vedere de dispoziţiile legii contenciosului administrativ, se constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că este întemeiată şi legală hotărârea recurată. Prin urmare, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul M.D. împotriva sentinţei civile nr. 24/F-C din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva sentinţei civile nr. 24/F-C din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5506/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5532/2009. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
