ICCJ. Decizia nr. 5536/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5536/2009
Dosar nr. 204/59/2009
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2009, reclamantul J.H.W. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român chemat în judecată prin C.C.S.D., obligarea acesteia să procedeze la analizarea Dosarului nr. 37464/CC privind dispoziţia nr. 1329/2007 emisă de Primăria oraşului Gătaia, conţinând propunerea de acordare de măsuri reparatorii reclamantului, în cuantum de 69908 euro, în echivalent, să înainteze dosarul menţionat unui evaluator autorizat, care să stabilească valoarea de circulaţie a imobilului şi să continue procedura instituită de Titlul III al Legii nr. 247/2005 până la finalizarea ei prin emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubiri în echivalent pentru acelaşi imobil.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin dispoziţia nr. 1329 din 09 mai 2007, Primăria oraşului Gătaia a propus acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Gătaia, şi s-a dispus trimiterea dosarului către C.C.S.D.
Prin sentinţa civilă nr. 1329 din 10 martie 2008 a Tribunalului Timiş, în urma expertizei efectuate în cauză, s-a dispus modificarea dispoziţiei nr. 1329/2007, în sensul specificării cuantumului despăgubirilor la valoarea de 69908 euro, în echivalent.
Reclamantul a susţinut că, în mod nejustificat şi cu depăşirea termenelor prevăzute de Legea nr. 247/2005, autoritatea pârâtă refuză să perfecteze procedura instituită de Titlul III al legii menţionate şi să trimită dosarul la evaluare sau să emită titlul de despăgubire.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 78 din 9 martie 2009, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât, în prezent, reclamantul are o hotărâre judecătorească prin care a fost stabilit cuantumul măsurilor reparatorii şi în raport cu prevederile deciziei în interesul Legii nr. 52 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale Deciziei nr. 1651 din 13 martie 2008 a C.C.S.D., nu sunt aplicabile prevederile art. art. 16 şi următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel încât dispoziţia nr. 1329/2007 a Primarului Oraşului Gătaia nu mai poate fi trimisă Secretariatului C.C.S.D., ci rămâne supusă controlului instanţelor judecătoreşti, potrivit prevederilor art. 24/26 din Legea nr. 10/2001 astfel cum erau în vigoare la data emiterii actului.
Împotriva susmenţionatei sentinţe, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul J.H.W.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esenţă că, în mod greşit prima instanţă a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată priveşte legalitatea şi temeinicia dispoziţiei nr. 1329 din 9 mai 2007, în realitate fiind vorba de valorificarea acestei dispoziţii prin emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrală, iar faptul că autoritatea intimată nu înţelege să mai procedeze la evaluarea despăgubirilor, ci să preia evaluarea din hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, face cu atât mai mult admisibilă şi întemeiată acţiunea adresată Curţii de Apel Timişoara. De altfel, a arătat recurentul, intimata-pârâtă a cunoscut că emiterea titlului de despăgubire îi intră în competenţă exclusivă, precizând prin întâmpinarea depusă la fond că în şedinţa următoare va aproba emiterea titlului în favoarea recurentului-reclamant, lucru care însă până la momentul promovării recursului nu s-a întâmplat.
Prin întâmpinare, C.C.S.D. a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, subliniind că soluţia de respingere a acţiunii reclamantului este susţinută de Decizia nr. 52 din 4 iulie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 emisă de Comisia Centrală în aplicarea celor statuate de instanţa supremă prin Decizia mai înainte menţionată.
Examinând cauza prin prisma criticilor enunţate mai înainte, a normelor legale incidente şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casare/modificare a sentinţei atacate.
În mod corect, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt conturată de probatoriul administrat şi a constatat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 16 şi următoarele din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Acţiunea formulată de reclamantul J.H.W. a avut ca obiect pronunţarea noii hotărâri ca să oblige C.C.S.D. să analizeze Dosarul nr. 37464/CC/2007 privind dispoziţia nr. 1329/2007 emisă de Primarul Oraşului Gătaia, să înainteze dosarul unui evaluator autorizat ca să stabilească valoarea de circulaţie a imobilului şi să continue procedura instituită de Legea nr. 247/2005 finalizând-o prin emiterea titlului de despăgubire în echivalent pentru imobilul situat în Gătaia, evidenţiat în CF nr. 24 Gătaia nr. top 170/a.
Abordarea judecătorului fondului este în acord cu dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., adică prin raportare la cele solicitate, aşa cum reiese cu evidenţă din considerentele sentinţei recurate, aşa încât nu poate fi primită critica recurentului referitoare la confuzia făcută asupra obiectului cererii de chemare în judecată.
Soluţia Curţii de Apel Timişoara nu vizează inadmisibilitatea acţiunii ci netemeinicia acesteia, reţinându-se în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 16 şi următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Soluţionând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitor la practica neunitară a instanţelor cu privire la interpretarea şi aplicarea Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –SECŢIILE UNITEa statuat, prin Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007, că prevederile cuprinse în art. 16 şi următoarele din Legea nr. 247/2005 privind acordarea administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de art. 24 (devenit 26) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Deciziile sau dispoziţiile mai înainte precizate nu mai pot fi trimise Secretariatului C.C.S.D., ci rămân supuse controlului instanţelor judecătoreşti, fiscale dacă au fost contestate în termenul prevăzut de art. 24/26 din Legea nr. 10/2001.
Urmare decizie date în interesul legii, recurentul-pârât a emis Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 potrivit căreia în situaţia în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de sentinţă.
În cauză, dispoziţia nr. 1329 din 9 mai 2007 emisă de Primarul Oraşului Gătaia în baza sentinţei civile nr. 3318 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Timiş a fost modificată prin dispoziţia nr. 215 din 29 mai 2008 a aceluiaşi Primar faţă de sentinţa civilă nr. 1329 din 10 martie 2008, în sensul specificării cuantumului valoric al despăgubirii, respectiv suma de 69.908 euro, echivalent (fila 4 dosar fond).
Aşadar, recurentul se află în posesia unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost stabilit cuantumul măsurilor reparatorii, iar titlul de despăgubire se emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de acesta.
De altfel, în acord cu Decizia nr. 1651/2008 a C.C.S.D. - emisă în temeiul Deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – S.U. – intimata-pârâtă a emis titlul de despăgubire în baza sentinţei civile nr. 1329/2008 a Tribunalului Timiş, în favoarea recurentului-reclamant, prin Decizia nr. 6679 din 18 august 2009 (depusă în recurs – filele 20-21).
Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul J.H.W. împotriva sentinţei civile nr. 78 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5532/2009. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5655/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
