ICCJ. Decizia nr. 5532/2009. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5532/2009
Dosar nr. 322/42/2009
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 aprilie 2009, reclamanta SC N.B.R.V. SRL Târgovişte a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Secţional Dezvoltarea Resurselor Umane; anularea procesului verbal din 22 octombrie 2008 privind Proiectul PHARE cu titlul „Cursuri de calificare şi dobândirea de abilităţi în servicii pentru populaţie; anularea Deciziei nr. 67 din 19 ianuarie 2009, prin care i s-a respins plângerea prealabilă împotriva procesului-verbal menţionat şi suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării celor două acte administrative contestate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 21-22 iulie 2008, reprezentanţii autorităţii pârâte au efectuat un control privind Programul PHARE menţionat implementat de societate şi, prin procesul verbal s-a stabilit că, în calitate de beneficiar de finanţare nerambursabilă, societatea datorează Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Secţional Dezvoltarea Resurselor Umane suma de 4.351,53 euro cu titlu de cheltuieli neeligibile din care 3263,65 euro (11716,50 lei) de restituit la bugetul U.E. şi 1.078,88 euro (3.905,50 lei) de restituit la bugetul de stat.
Reclamanta consideră că procesul-verbal de constatare şi Decizia contestate sunt nelegale, deoarece nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1) referitoare la modificarea contractului din Anexa F la cererea de finanţare nerambursabilă nu îi poate fi imputată, fiindcă schimbarea echipei implicate în activităţile de formare profesională ale proiectului nu constituie un caz de modificare a contractului de grant şi/sau a anexelor acestuia, atâta timp cât, în contract şi anexele lui nu există clauze referitoare la numărul persoanelor care sunt implicate în activităţile de formare profesională sau la identitatea acestora.
Întrucât au fost respectate numărul total de ore de formare profesională şi suma alocată plăţii acestor ore, precum şi bugetul alocat pentru plata activităţilor de formare din cadrul proiectului, chiar şi în condiţiile înlocuirii formatorilor, consideră reclamanta că nu era necesară înştiinţarea autorităţii contractante cu privire la respectiva înlocuire.
Cu privire la menţiunile autorităţii pârâte referitoare la depăşirea timpului de lucru specificat în contractul de muncă pentru formatorii N.I. şi M.E., societatea a susţinut că nu se justifică obligaţia rambursării salariilor acestora, deoarece s-au făcut menţiunile respective în actele adiţionale la contractele individuale de muncă, aspecte ce au fost notificate Autorităţii contractante.
Aceste elemente au fost considerate în mod greşit încălcări ale dispoziţiilor referitoare la modificarea contractului, deoarece acestea pot privi cel mult programul PHARE.
Cât priveşte Decizia nr. 67/2009 emisă de pârât, reclamanta apreciază că nu îndeplineşte condiţiile imperative de formă, prevăzute de art. 211 C. proCod Fiscal, necuprinzând menţiuni referitoare la calea de atac, termenul de exercitare şi instanţa competentă iar, în aprecierea temeiniciei recursului graţios, pârâtul pleacă de la aceeaşi premisă eronată şi interpretează necomunicarea înlocuirii celor doi formatori ca o modificare unilaterală a prevederilor contractului de grant.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 80 din 7 mai 2009, a admis acţiunea, a anulat procesul verbal din 22 octombrie 2008 şi Decizia nr. 67 din 19 ianuarie 2009 emise de pârât şi a suspendat executarea acestor acte, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâta a considerat greşit, prin actele contestate, că înlocuirea celor doi formatori reprezintă o modificare unilaterală a contractului de finanţare nerambursabilă, cu încălcarea prevederilor art. 9 din Convenţie, deoarece componenţa echipei de management a proiectului nu a fost stabilită la momentul încheierii contractului, iar contractul respectiv nu include ca şi anexă componenţa echipei tehnice de formatori adulţi.
Ca urmare, în mod eronat s-a stabilit că cheltuielile efectuate cu plata celor doi formatori sunt neeligibile şi trebuie rambursate, devreme ce aceste cheltuieli au fost prevăzute în contract, au fost angajate în cursul duratei de execuţie a proiectului, au fost înregistrate în contabilitatea şi documentele fiscale ale societăţii beneficiare, astfel încât s-au respectat condiţiile art. 14 din contract şi sunt, deci, eligibile.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind suspendarea executării actelor menţionate, instanţa a reţinut că soluţia se impune, fiind întrunite cumulative condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.M.F.P.S.
Invocând în drept prevederile ar.304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., recurentul a adus ca principale critici sentinţei atacate:
1.- încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., mai exact neobservarea faptului că la unicul termen de judecată din 30 aprilie 2009 procedura de citare cu autoritatea pârâtă nu a fost îndeplinită;
2.- neobservarea că reclamanta nu a urmat procedura prealabilă obligatorie conform art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, astfel că acţiunea este inadmisibilă;
3.- aplicarea greşită a legii în cauza dedusă judecăţii, în sensul că raportat la situaţia de fapt evidenţiată de probatoriul existent sunt incidente prevederile art. 2 lit. a) din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare precum şi a fondurilor de cofinanţare utilizate necorespunzător; înlocuirea de către beneficiarul SC N.B.R.V. SRL Târgovişte a doi formatori ale căror CV-uri au fost incluse în cererea de finanţare care constituie Anexa I la contractul de grant, fără ca Autoritatea contractantă să fie notificată în acest sens, a condus la imposibilitatea ca Autoritatea contractantă să poată verifica dacă cele două persoane au acelaşi nivel de studii ca şi persoanele numite iniţial în echipa de proiect şi prezentate în cererea de finanţare, reprezintă, în opinia recurentului, o încălcare a prevederilor contractului de grant şi se înscrie în ceea ce prevede art. 2 lit. a) din ordonanţă mai înainte amintită se defineşte ca fiind „neregulă" şi are ca şi consecinţă recuperarea sumelor cheltuite cu încălcarea prevederilor contractului de finanţare nerambursabilă.
A mai arătat recurentul că intimata-reclamantă a omis a prezenta primei instanţe Decizia nr. 301/CI din 19 februarie 2009 prin care au fost corectate erorile materiale din Decizia nr. 67 din 19 ianuarie 2009, act relevant faţă de aspectul reţinut că aceasta din urmă decizie nu îndeplineşte condiţiile formă prevăzute de art. 211 C. proCod Fiscal
Intimata SC N.B.R.V. SRL Târgovişte a depus întâmpinare, răspunzând tuturor motivelor de recurs pe care le-a apreciat ca nefondate.
Examinând cauza, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referit la art. 105 alin. (2) din acelaşi Cod, aşa încât devin incidente prevederile art. 312 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ.
Potrivit dovezii de citare a autorităţii pârâte aflate la fila 137 din dosarul Curţii de Apel Ploieşti, această parte a fost citată la sediul indicat de către reclamantă, prin acţiune, respectiv în Bucureşti, sector 1, procedura fiind îndeplinită prin afişare.
Prin cererea de recurs s-a indicat însă sediul corect al M.M.F.P.S., în cadrul căruia funcţionează Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Secţional Dezvoltarea Resurselor Umane, respectiv Bucureşti, sector 1, unde în recurs, procedura a fost îndeplinită în conformitate cu cerinţele prevăzute de art. 921 C. proc. civ. (fila 12).
Judecarea pricinii s-a făcut aşadar cu lipsa de procedură, aducându-se astfel o gravă atingere principiilor care guvernează procesul civil şi anume acela al dreptului la apărare şi al contradictorialităţii.
Vătămarea autorităţii pârâte este evidentă şi nu poate fi reparată decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe care va putea astfel a evalua temeinicia acţiunii formulate şi din perspectiva apărărilor pârâtei, desigur prin raportarea la normele legale incidente în materie.
Faţă de măsura pe care instanţa de control judiciar o dispune pentru cele punctate mai înainte nu este posibilă la acest moment, verificarea celorlalte motive de recurs care vizează neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi fondul pricinii.
Aspectele dezvoltate în motivele de recurs, prezentate rezumativ de înalta curte, urmează să fie analizate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, cu ocazia rejudecării, după citarea părţilor în conformitate cu art. 85 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.M.F.P.S. împotriva sentinţei civile nr. 80 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5518/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5536/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
