ICCJ. Decizia nr. 546/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 546/2009
Dosar nr. 5171/1/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea formulată la data de 21 decembrie 2006 reclamanta P.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru numirea în funcţii vacante existente în statul de funcţii al Autorităţii Naţionale a Vămilor la data de 1 ianuarie 2007, a preavizului nr. 63955/116 din 24 noiembrie 2006 şi a actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006. Reclamanta a mai solicitat obligarea la daune morale de 70.000 lei a Autorităţii Naţionale a Vămilor şi la plata prejudiciilor materiale cauzate.
Reclamanta a formulat o acţiune identică – Dosar nr. 346/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi o altă acţiune similară la care a adăugat un capăt de cerere prin care a solicitat anularea Ordinului Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 10148/2006 prin care a fost eliberată din funcţia publică pe care o exercita şi a actelor subsecvente care au condus la acest ordin – Dosar nr. 513/59/2007 al aceleiaşi instanţe.
Cauzele au fost conexate la Dosarul nr. 14/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 332/2007, în prezent recurată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 332 din 12 decembrie 2007 a respins acţiunea formulată de reclamantă iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2388 din 11 iunie 2008 a respins recursul reclamantei ca tardiv formulat.
La data de 13 iunie 2008 reclamanta a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 2388 din 11 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că recursul nu a fost declarat tardiv, întrucât sentinţa nu a fost comunicată reclamantei la domiciliul procesual ales, astfel cum a specificat în cererile introductive de instanţă (Dosar nr. 346/59/2007 şi Dosar nr. 513/59/2007 conexate), respectiv la sediul SC V.A. SA din Timişoara.
Prin Decizia nr. 3457/2008 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă contestaţia în anulare, a fost anulată Decizia 2388/2008 a aceleiaşi instanţe şi s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 332/2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 ianuarie 2009.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă: că preavizul este nelegal întrucât, cu încălcarea legii, impunea ca reclamanta să se înscrie la un examen pentru ocuparea unui post vacant, în caz contrar urmând să fie eliberată din funcţie; că Decizia de eliberare din funcţie a fost dată cu încălcarea art. 842 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 fiind privată de dreptul de transfer prin intermediul A.N.F.P. în perioada de preaviz; că Decizia de eliberare din funcţie a încălcat dispoziţiile art. 843 din Legea nr. 188/1999, deoarece au fost scoase la concurs posturi similare cu funcţia ocupată de recurentă, în sensul că peste 50% din atribuţii sunt aceleaşi; că legea nu prevede o procedură prealabilă pentru cererea de acordare a despăgubirilor, astfel cum a reţinut instanţa de fond.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele.
Prin HG nr. 1552/2006 a fost reorganizată Autoritatea Naţională a Vămilor ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007. Conform acestei reorganizări, Autoritatea Naţională a Vămilor a emis Ordinele nr. 8790 şi nr. 8791 din 10 noiembrie 2006 prin care s-au desfiinţat Direcţiile Regionale Vamale Arad şi Timişoara iar prin Ordinul nr. 8795 din 10 noiembrie 2006 s-a înfiinţat Direcţia Regională Vamală Timişoara, care a preluat în subordine şi birourile vamale de interior din fosta Direcţie Regională Vamală Arad şi de asemenea, atribuţiile şi competenţa teritorială a acesteia. Structura organizatorică a direcţiilor regionale vamale a fost adoptată pentru anul 2007 prin Ordinul vicepreşedintelui Autorităţii Naţională a Vămilor nr. 8799 din 10 noiembrie 2006. Lista funcţiilor publice de execuţie vacante a fost emisă la data de 1 ianuarie 2007, listă care cuprinde funcţiile publice vacante structurate pe sectoare de activitate fiind prevăzut numărul posturilor vacante aferente funcţiei publice raportat la nivelul studiilor.
Preavizul contestat de reclamantă se constată că a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 842 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, întrucât i s-a adus la cunoştinţă cu 30 de zile înainte faptul că postul va fi desfiinţat, că lista posturilor pentru care urmează să opteze este afişată la sediul Direcţiei Regionale Vamale Arad, termenele de înscriere şi de susţinere a examenului, examen organizat doar în situaţia în care pentru un post au optat doi sau mai mulţi funcţionari publici.
Or, recurenta nu a optat pentru nici una dintre funcţiile publice vacante. În situaţia în care opta să se înscrie pentru una din funcţiile publice vacante în funcţie de numărul celor înscrişi pe aceeaşi funcţie publică, putea să susţină un examen sau să fie redistribuită pe una din funcţiile publice rămase vacante.
În ce priveşte dispoziţiile art. 842 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, Curtea apreciază că au fost respectate. Din conţinutul acestui text legal rezultă că funcţia publică vacantă corespunzătoare se identifică în perioada de preaviz însă transferul nu este obligatoriu să fie realizat în aceeaşi perioadă.
Oricum, recurenta nu a optat în acest sens neformulând o cerere scrisă în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 188/1999. Având în vedere că din lista funcţiilor publice vacante rezultă faptul că la nivelul autorităţii vamale existau funcţii publice corespunzătoare funcţiei deţinute anterior de reclamantă – care i-au fost puse la dispoziţie, astfel cum a fost încunoştinţată prin preaviz – se apreciază că intimata nu avea obligaţia să solicite lista funcţiilor publice din cadrul altor instituţii publice decât autoritatea reorganizată. Curtea are în vedere dispoziţiile art. 842 alin. (5) şi 6 din Legea nr. 188/1999 din conţinutul cărora rezultă existenţa obligaţiei pentru autoritatea publică de a pune la dispoziţia funcţionarilor publici a unor funcţii publice vacante „corespunzătoare", termen care indică păstrarea prerogativelor funcţiei deţinute de către funcţionarul public la momentul reorganizării.
Referitor la dispoziţiile art. 843 din Legea nr. 188/1999, Curtea apreciază că susţinerile recurentei exced obiectului acţiunii având în vedere că posturile similare pretins înfiinţate de către intimată se referă la un moment ulterior eliberării din funcţie a reclamantei.
În ce priveşte capătul de cerere referitor la despăgubiri, se constată că instanţa de fond în mod eronat a motivat respingerea cererii pentru lipsa procedurii prealabile. Acest aspect nu este însă de natură a determina modificarea soluţiei, deoarece petitul privind despăgubirile este subsecvent celui referitor la anularea actelor administrative. Or, cererea de anulare a preavizului, a ordinului de aprobare a Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru numirea în funcţiile vacante existente în statul de funcţii al Autorităţii Naţionale a Vămilor, a actelor subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 8829/2006, a ordinului de eliberare din funcţie a reclamantei (nr. 10148/2006), este nefondată astfel cum s-a analizat mai sus şi cum a reţinut şi instanţa de fond. Neanulându-se actele administrative şi mai cu seamă ordinul de eliberare din funcţie şi nedispunându-se reintegrarea petentei, instanţa nu are a analiza cererea de despăgubiri.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.C. împotriva sentinţei civile nr. 332 din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 524/2009. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 588/2009. Contencios → |
|---|
