ICCJ. Decizia nr. 605/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 605/2009
Dosar nr. 247/57/2008
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 62/F/CA din 2 aprilie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins acţiunea formulată de reclamantul M.C.F. în contradictoriu cu pârâta Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General, a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Comisariatul Judeţean Hunedoara şi, totodată, s-a luat act de renunţarea reclamantului la cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 49 din 14 ianuarie 2008 a Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Prin Decizia nr. 49 din 14 ianuarie 2008 reclamantul M.C.F. a fost eliberat din funcţia publică de comisar şef în cadrul Comisariatului Judeţean Hunedoara, având în vedere dispoziţiile HG nr. 1224/2007, art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi 5 din Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
Reclamantul a ocupat funcţia de comisar şef la Comisariatul Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu conform HG 440/2005 începând cu data de 1 august2005.
Potrivit art. 7 alin. (3) din HG nr. 440/2005 Comisariatele Judeţene al Gărzii Naţionale de Mediu, erau organizate la nivel de servicii în cadrul comisariatelor regionale şi aveau competenţă de control tematic, operativ şi inopinat pe teritoriul judeţului în care funcţionau, fiind conduse de un comisar şef.
În baza art. 8 din HG nr. 1224/2007 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu, comisariatele judeţene au fost organizate ca structuri teritoriale cu personalitate juridică, conduse de un comisar şef, funcţionar public, asimilat directorului executiv, care coordonează şi supraveghează activitatea personalului din subordine. Potrivit art. 9 din acelaşi act normativ comisarii şefi ai comisariatelor judeţene sunt ordonatori terţiari de credite şi îndeplinesc toate atribuţiile legale care le revin pentru comisariatul respectiv. Pe data intrării în vigoare a acestei hotărâri, vechea HG nr. 440/2005 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu a fost abrogată.
Funcţia deţinută de reclamant în cadrul Comisariatului Judeţean Hunedoara organizat ca serviciu fără personalitate juridică în cadrul Comisariatului Regional Timiş, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din HG nr. 440/2005, a fost abrogată la data intrării în vigoare a HG nr. 1224/2007.
Funcţia publică de comisar şef asimilată directorului executiv în baza prevederilor HG nr. 1224/2007, în noua structură organizatorică nu poate fi ocupată decât prin concurs, ceea ce s-a şi realizat în perioada 10-11 martie 2008, concurs la care a participat şi reclamantul, dar pe care nu 1-a promovat, postul fiind ocupat de d-na J.V. În noua structură funcţia publică de comisar şef asimilată directorului executiv implică alte atribuţii de serviciu faţă de cele prevăzute de HG nr. 440/2005 asimilată şefului de serviciu, în conformitate cu care reclamantul a deţinut această funcţie.
Instanţa de fond a constatat că Decizia 49/2008 de eliberare din funcţia publică de conducere-comisar şef este temeinică şi legală, fiind emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare, motiv pentru care a respins cererea de anulare a deciziei ca nefondată.
Ca urmare a respingerii capătului principal de cerere instanţa de fond a respins şi capetele accesorii, referitoare la reîncadrarea reclamantului în funcţia anterior deţinută şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării Deciziei 49/2008, instanţa de fond a luat act de renunţare la aceasta.
Instanţa de fond a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Comisariatul judeţean Hunedoara, având în vedere faptul că acesta solicita doar respingerea acţiunii reclamantului, neavând nici o pretenţie proprie faţă de părţile din dosar. Or, potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., cererea de intervenţie în interes propriu este o cerere de chemare în judecată, ceea presupune ca intervenientul să aibă pretenţii proprii faţă de toate părţile din dosar, adică să solicite obligarea acestora la efectuarea unei prestaţii.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul M.C.F., în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului recurentul arată că potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, articol invocat ca temei de drept al deciziei atacate, eliberarea din funcţia publică se dispune în cazul în care autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii prin reducerea/ desfiinţarea postului ocupat de funcţionarul public.
La nivelul conducerii Comisariatului Judeţean Hunedoara al Gărzii de Mediu nu a avut loc nici o reorganizare a activităţii şi cu atât mai puţin o reducere a postului de Comisar Şef.
Recurentul mai arată că eliberarea din funcţia publică de conducere nu are temei legal, această măsură este netemeinică, nelegală şi abuzivă, impunându-se sancţionarea acestor abuzuri.
Prevederile potrivit cărora angajarea pe post se face prin concurs se aplică pentru viitor şi nu retroactivează din moment ce postul nu a fost desfiinţat ci doar au fost incluse şi alte atribuţii iar faptul că reclamantul a participat la concursul organizat şi nu l-a promovat nu are nici un fel de relevanţă în cauză, în măsura în care pentru comisarii şefi prevederile noii hotărâri sunt în sensul că poate păstra postul doar după organizarea unui concurs. Recurentul mai consideră că trebuia să se organizeze mai întâi concursul şi apoi să fie schimbat din funcţie şi nu invers.
Prin HG nr. 1224 din 10 octombrie 2007 pentru organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu au fost desfiinţate Comisariatele Regionale de Mediu înfiinţate anterior în baza HG nr. 440 din 12 mai2005, fiind menţinute în subordinea Gărzii Naţionale de Mediu doar Comisariatele Judeţene, Comisariatul Municipiului Bucureşti şi Comisariatul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cărora le-a fost conferită personalitate juridică.
A fost menţinut şi numărul maxim de posturi prevăzut de art. 61 din HG nr. 440/2005; prin art. 101 din HG nr. 1224/2007 respectiv acela de 748
Din prevederile HG nr. 1224/2007, rezultă că nu a fost redus nici un post faţă de dispoziţiile HG nr. 440/2005 abrogată şi nu a fost desfiinţată funcţia publică de conducere - comisar şef - funcţie pe care reclamantul o deţinea la Comisariatul Judeţean Hunedoara, fapt ce rezultă şi din împrejurarea că prin Decizia Nr. 94/15 ianuarie 2008 pe această funcţie de comisar şef a fost desemnată C.M.
Recurentul mai susţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Ar. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 invocată de pârât în Decizia nr. 49 din 14 ianuarie 2008.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin OUG nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din OUG nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale.
OUG nr. 107/2007 a desfiinţat comisariatele regionale, astfel încât Garda Naţională de Mediu trebuia să funcţioneze la nivel central prin Comisariatul General şi avea în subordine 41 de comisariate judeţene, Comisariatul municipiului Bucureşti şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
OUG nr. 107 din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008.
Prin legea de respingere a ordonanţei de urgenţă nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din Constituţia României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei".În cauză, se pune problema efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanţa de urgenţă.
În prezent, HG nr. 1224/2007 emisă în baza OUG nr. 107/ 2007 nu mai poate produce efecte juridice, iar deciziile emise în baza acestei hotărâri nu mai au suport legal.
Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis.
În cauza de faţă OUG nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii unei ordonanţe de urgenţă sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ.
În prezent, este în vigoare OUG nr. 17/2005 care organizează Garda Naţională de Mediu în Comisariate Regionale şi Comisariate Judeţene, astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia de Comisar şef.
Este adevărat că regula în vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare în momentul emiterii actului.
Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta este în vigoare.
În ipoteza în care actul administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual nu mai este în vigoare este firesc ca şi acest din urmă act să fie anulat.
Mai mult, conform prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul abrogării unei dispoziţii sau a unui act normativ se repune în vigoare actul normativ iniţial, dacă este vorba de o ordonanţă de guvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament.
Prin OUG nr. 107/2007 s-a prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din OUG nr. 17/2005, iar conform art. 59 din Legea nr. 24/ 2000 modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se afectează concepţia generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu priveşte întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuieşte cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.
Se poate observa astfel că OUG nr. 107/2007 nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a modificat cea mai mare parte a reglementării referitoare la organizarea Gărzii Naţionale de mediu.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, motiv pentru care o va modifica în parte.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi 3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte sentinţa, va anula Decizia nr. 49/2008, va dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere deţinută anterior, va obliga pârâtul la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa dintre salariul corespunzător funcţiei de comisar şef şi cel corespunzător funcţiei publice de execuţie, va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată şi, totodată, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.C.F. împotriva sentinţei civile nr. 62/F/CA din 2 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în parte, în sensul că admite acţiunea reclamantului M.C.F.
Anulează Decizia nr. 49 din 14 ianuarie 2008 a Comisarului General al Gărzii Naţionale de Mediu.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere deţinută anterior emiterii deciziei atacate.
Obligă pârâta Garda Naţională de Mediu la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa dintre salariul corespunzător funcţiei de comisar şef şi cel corespunzător funcţiei publice de execuţie.
Obligă intimata Garda Naţională de Mediu la plata către reclamant a sumei de 603 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la instanţa de fond.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 588/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 629/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
