ICCJ. Decizia nr. 5655/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5655/2009
Dosar nr. 27210/3/2008
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1291/2009 pronunţată la data de 25 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul P.N. şi a constatat calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că din analiza înscrisurilor depuse la dosar a rezultat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei securităţi, în condiţiile în care prin activitatea desfăşurată era instruit şi avea sarcini de îndeplinit, în particular, acesta urmărind timp de 4 ani pe colegul său de facultate şi de cameră P.L.H., fiul fostului secretar general al organizaţiei legionare, urmărit dacă desfăşoară sau nu activitate duşmănoasă regimului comunist, ca urmare a influenţei pe care a avut-o asupra educaţiei sale tatăl său şi pentru a stabili din ce persoane este format anturajul său şi ce manifestări are.
Prima instanţă a înlăturat susţinerea pârâtului în sensul că prin informaţiile date despre colegul său nu i-a făcut nici un rău acestuia, în general aceste informaţii fiind de natură pozitivă, reţinând că activitatea de urmărire în sine, desfăşurată pe o perioadă îndelungată relevă o atitudine premeditară şi periculoasă şi care evident încălca dreptul persoanei urmărite la viaţa privată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul P.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că atât C.N.S.A.S. cât şi instanţa de judecată prin hotărârea pronunţată au interpretat greşit textul de lege – art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/208 – text în baza căruia au statuat că are calitatea de colaborator al securităţii.
Motivarea sentinţei este greşită, susţine recurentul-pârât, deoarece prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond a precizat că informaţiile furnizate conţineau date pozitive despre colegul său, care era un student bine pregătit profesional, preocupat numai de învăţătură, având o fire tăcută, retrasă şi nu se angrena în discuţii politice, ci în cele legate de profesie.
De altfel, susţine recurentul-pârât, colegul său nu a suferit sub nici o formă de pe urma informaţiilor furnizate de el şi consideră total eronată aprecierea instanţei în sensul că a avut o atitudine premeditată şi periculoasă, relevată de activitatea de urmărire în sine desfăşurată pe o perioadă îndelungată.
Angajamentul luat, precizează recurentul-pârât, a fost dat sub presiune psihică în localul unei secţii de miliţie, iar acţiunea sa informativă nu a fost în nici caz una premeditată, pentru că nu a intenţionat ca, colegul său să fie dat afară din facultate, cercetat, anchetat, să sufere fizic sau psihic din cauza informaţiilor date de el.
Mai precizează recurentul-pârât că din informaţiile furnizate aflate în dosar nu rezultă încălcarea dreptului la liberă exprimare, dreptul la libertatea opiniilor, dreptul la libertatea cuvântului, dreptul la viaţa privată.
În concluzie, recurentul-pârât arată că la dosar nu există nici o notă informativă din care să rezulte că a purtat cu colegul său discuţii politice, provocatoare în care numitul P.H. să-şi exprime opiniile politice.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de probele existente la dosar precum şi legislaţia incidentă în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins potrivit următoarelor considerente:
Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 „Colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, pârâtul P.N., în perioada 1963 – 1967 a fost recrutat „ca agent în scopul folosirii lui în acţiunea informativă individuală ce se face asupra numitului P.H." sub numele conspirativ de colaborare P.N., în acest sens semnând un angajament la data de 27 iunie 1963, olograf, semnat cu numele real şi cel conspirativ, în libertate, ofiţer neprecizat, prin care se obligă „să aducă la cunoştinţă şi să dea în scris aspectele negative solicitate de la persoanele indicate de către organele Securităţii de Stat".
Din raportul întocmit la 1 iulie 1963 de către maior N.G., Direcţia 3 Serviciul 2 rezultă că după ce a fost instruit în legătură cu modul în care trebuie să se desfăşoare „acţiunea P.H.", pârâtul a declarat că sarcina ce i se încredinţează „nu este o sarcină grea, fiind o problemă de analiză şi psihologie, pe care o va face cu plăcere", fiind chiar interesat să afle diferite metode ca să ajungă la unele informaţii, ofiţerul de securitate consemnând că se arăta pasionat chiar de această muncă şi considerând că poate fi folosit în „acţiunea P.H.".
Recurentul-pârât critică sentinţa instanţei de fond şi susţine că nu poate fi considerat colaborator al securităţii de vreme ce informaţiile furnizate conţineau numai date pozitive despre colegul său, pe care-l caracteriza ca pe un element tăcut, dezinteresat de problemele politice.
Dar, din nota - raport, din 15 octombrie 1966, întocmită de maior M.I., Direcţia 3, Serviciul 1, rezultă clar că în aducerea la îndeplinire a angajamentului luat, recurentul-pârât era cel care îl provoca la discuţii pe teme politice pe colegul său P.H., acesta însă evitând discuţii de acest gen şi spunând că nu îl interesează.
Procedând la caracterizarea recurentului-pârât în calitatea de agent al securităţii, maiorul M.I. Direcţia 3, Serviciul 1, precizează că în ultima perioadă „agentul s-a dovedit mai prompt la întâlnirile programate şi a furnizat unele materiale ce prezintă interes operativ, materiale care se verifică cu cele semnalate de alţi doi agenţi".
De asemenea din Referatul, propuneri de încetare a legăturii cu agentul P.N. din 22 august 1967, întocmit de maior M.I., Direcţia 3 Serviciul 1, rezultă că în perioada 1962 – 1966, recurentul-pârât a fost recrutat sub numele conspirativ P.N., pentru a urmări prin dosar informativ pe studentul P.L.H., fiul lui P.N., fost secretar general al organizaţiei legionare, în perioada de colaborare cu organele securităţii, agentul manifestând interes în a rezolva sarcinile ce i-au fost trasate, furnizând informaţii din care a rezultat atitudinea lui P.H.
Rezultă astfel cu certitudine, din probele enumerate că recurentul-pârât, timp de 4 ani a urmărit pe colegul său de facultate şi de cameră – P.L.H. – fiind instruit de organele de securitate asupra modului în care trebuie să procedeze pentru a se apropia cât mai mult de colegul său, pentru a-i câştiga încrederea şi a purta discuţii cu acesta, scopul fiind acela de a-i stabili manifestările şi atitudinea, pentru a semnala legăturile acestuia de prietenie, cu ce persoane anume, ce cărţi citeşte în afara manualelor de şcoală, să semnaleze în special manifestările negative ale acestuia, cum se pregăteşte la cursuri şi ce interpretare dă anumitor probleme.
Aşa cum reţine corect şi instanţa de fond, recurentul-pârât era instruit să furnizeze informaţii de orice natură, aşa cum de altfel a şi procedat, iar faptul că nu a fost atins în întregime scopul urmărit, acela de a fi învinuit numitul P.H. de atitudine duşmănoasă la adresa regimului comunist sau alte infracţiuni de natură politică, aşa cum se apără recurentul-pârât, nu înlătură de plano calificarea dată acestuia de colaborator al Securităţii.
Semnificativă în acest sens este menţiunea din Referatul, propuneri de încetare a legăturii cu agentul P.N. din 22 august 1967, în sensul că acesta „a manifestat interes în a rezolva sarcinile care i-au fost trasate, furnizând informaţii din care a rezultat atitudinea lui P.H.".
Dar, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, însăşi atitudinea perseverentă a recurentului-pârât de a-l urmări pe colegul său timp de 4 ani, furnizând informaţii despre persoana acestuia şi preocupările sale, denotă ajutorul şi sprijinul evident dat organelor de securitate în acţiunea de urmărire a lui P.L.H., fiul fostului secretar general al organizaţiei legionare P.N., în acea perioadă deţinut în Penitenciarul Aiud, fiind evident încălcat dreptul persoanei urmărite la viaţa privată, dreptul la liberă exprimare, libertatea cuvântului şi a opiniilor, contrar celor susţinute de recurentul-pârât prin motivele de recurs.
Rezultă deci, că în mod corect atât C.N.S.A.S. cât şi instanţa de fond au statuat asupra calităţii de colaborator al securităţii, a recurentului-pârât.
Aşa fiind sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, şi urmează a fi menţinută, iar recursul fiind nefondat urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul P.N. împotriva sentinţei civile nr. 1291 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5536/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5691/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
