ICCJ. Decizia nr. 5691/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5691/2009
Dosar nr. 1375/57/2008
Şedinţa publică din 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, reclamantul B.S. a chemat în judecată pe pârâţii M.A.D.R. – A.D.S. şi A.N.S.V.S.A., solicitând să se constate nulitatea ordinului prin care s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului de concesiune încheiat la 1 septembrie 1999 şi a actelor adiţionale la acest contract.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat acţiunea.
2.1. Reclamantul a arătat că măsura rezilierii unilaterală a contractului de concesiune este nelegală, deoarece rezilierea nu poate fi dispusă decât de instanţa de judecată şi numai în caz de interes naţional sau local şi nu pentru nerespectarea de către concesionar a obligaţiilor asumate.
2.2. Concedenta, contrar clauzelor incluse în actul adiţional nu a dispus „în scris", arătând care dintre obligaţiile asumate de concesionar ar fi fost încălcată sau neexecutată.
2.3. Nu a existat acordul A.N.S.V.
3. Întâmpinarea formulată de pârâta A.N.S.V.S.A.
3.1. Se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece se solicită anularea unui ordin al M.A.D.R. – A.D.S. şi nu un act emis de pârâtă.
3.2. Pe fondul cererii, se solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece măsura rezilierii unilaterale poate fi dispusă de către concesionar fără a fi necesar a se adresa justiţiei.
Prin adresa din 20 mai 2008, pârâta şi-a dat acordul cu privire la rezilierea contractului de concesiune.
4. Întâmpinarea formulată de pârâta A.D.S.
4.1. Se solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât pe perioada derulării contractului de concesionare, reclamantului, medic veterinar, nu a efectuat nicio acţiune sanitar-veterinară conform programului acţiunilor strategice de profilaxie, supraveghere şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om, situaţie constatată prin referatul nr. 2657 din 2 aprilie 2008.
4.2. A.N.S.V.S.A. Hunedoara şi-a exprimat acordul în vederea rezilierii contractului de concesiune, prin adresa din 16 aprilie 2008.
4.3. Rezilierea s-a întemeiat pe prevederile Cap.VIII art. 9 alin. (1) lit. c) din contractul de concesiune, care prevede că în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concesionar se dispune rezilierea contractului de plin drept.
5. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 9/F/ CA din 13 ianuarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.S.V. SA şi a respins acţiunea ca nefondată.
Judecătorul fondului apreciat că nu s-au găsit motive de anulare a măsurii dispuse privind rezilierea unilaterală a contractului de concesionare nr. 396/1999 şi a actelor adiţionale, având în vedere că prin actul adiţional s-a introdus art. 9 lit. i) conform căruia în toate cazurile în care concesionarul nu şi-a executat obligaţiile contractuale, actul se consideră reziliat de plin drept, fără a mai fi necesar a se adresa justiţiei.
În cauză, s-a constatat că există numeroase înscrisuri din care rezultă deficienţe în activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor, neefectuarea la timp a acţiunilor sanitar-veterinare, neîntocmirea situaţiilor la sfârşit de lună, iar A.N.S.V. SA şi-a dat acordul cu privire la rezilierea contractului de concesiune.
7. Recursul formulat de reclamantul B.S.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
7.1. Clauza de reziliere unilaterală este lovită de nulitate absolută, având în vedere că aceasta contravine legislaţiei care reglementează regimul concesiunilor.
Legea nr. 219/1998 permite rezilierea unilaterală a contractelor numai pentru cazurile de interes naţional sau local şi nu pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate de către concesionar.
7.2. Instanţa de fond a omis să constate gravele încălcări ale altor dispoziţii legale şi ale clauzelor contractuale:
a) măsura rezilierii în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 268/2007 modificată prin Legea nr. 199/2006, numai prin ordin al preşedintelui A.D.S.;
b) Hotărârea Consiliului de Administraţie al A.D.S. nu suplineşte lipsa ordinului preşedintelui A.D.S.;
c) concedentul avea obligaţia să-l pună în întârziere pe concesionar, deoarece ne aflăm în prezenta unui pact comisoriu de gradul doi;
d) nu există nici un act de constatare din partea concedentului din care să rezulte modalitatea prin care s-ar fi încheiat contractul;
e) prin adresa din 25 iulie 2008, A.N.S.V.S.A. a comunicat recurentului că nu şi-a exprimat acordul pentru rezilierea contractului de concesiune;
f) A.D.S. nu i-a comunicat recurentului nici un act prin care să fie încunoştinţat despre eventuala măsură luată.
Somaţia emisă de D.S.V. Hunedoara nu echivalează cu o comunicare din partea concedentului.
8. Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă A.D.S.
Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurentul-reclamant nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul de concesiune, iar rezilierea s-a făcut în acord cu prevederile Cap. VIII, art. 9 alin. (1) lit. e) din contractul de concesiune.
9. Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă A.N.S.V.S.A.
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece suntem în prezenţa unui pact comisoriu de gradul IV şi nu este necesară punerea în întârziere a concesionarului.
S-au constatat numeroase deficienţe în activitatea concesionarului, există numeroase sesizări din partea crescătorilor de animale şi fermieri din raportul de activitate a recurentului, toate acestea fiind depistate în urma verificărilor efectuate.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Legea nr. 219/1998 cunoaşte mai multe cauze de încetare a contractelor de concesiune, printre care şi „nerespectarea obligaţiilor contractuale de către concesionar, prin rezilierea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului" – art. 35 alin. (1) lit. c).
3. Prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 268/2001 modificată prin Legea nr. 199/2006 nu conţin obligaţia preşedintelui A.D.S. de a emite ordin în cazul rezilierii unilaterale a contractelor de concesiune.
4. Prevederile art. 9 alin. (1) lit. i) din contractul de concesiune, modificate prin actul adiţional nr. 396 din 1 septembrie 1999 reprezintă un pact comisoriu de gradul IV, conform căruia măsura rezilierii unilaterale, în cazul în care concesionarul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, poate fi dispusă de drept, de îndată, fără notificarea concesionarului şi fără să mai fie necesar a se adresa justiţiei.
5. Măsura rezilierii unilaterale a fost adusă la cunoştinţa concesionarului prin Decizia nr. 361/2008 a A.N.S.V. SA, în baza protocolului întocmit între A.D.S.A.N.S.V.A., cu acordul acestei din urmă autorităţi.
6. Din cuprinsul motivelor de control ale comisiei constituite prin Decizia nr. 258/2008 s-au constatat numeroase deficienţe pe care recurentul-reclamant nu le-a combătut prin administrarea de probe (pag.28 dosar de fond).
7. Faţă de acestea, constatându-se că motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant nu sunt întrunite, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.S. împotriva sentinţei civile nr. 9/F/ CA din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5655/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5714/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
