ICCJ. Decizia nr. 571/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 571/2009
Dosar nr. 4967/2/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 august 2008, reclamanţii V.C. şi Corpul Naţional al Poliţiştilor au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A. să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. II/3432 din 11 august 2008 emis de M.I.R.A. până la soluţionarea definitivă a litigiului.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul V.C. are calitatea de preşedinte al Corpului Naţional al Poliţiştilor, ales la data de 19 martie 2004 şi al cărui mandat urmează a fi prelungit sau retras la alegerile care vor avea loc la data de 19 septembrie 2008, cu ocazia desfăşurării celui de-al doilea congres ordinar al organizaţiei.
Reclamantul a menţionat că Ordinul nr. II/3432 din 11 august 2008 a fost emis cu încălcarea legislaţiei privind funcţia publică, întrucât s-a dispus încetarea detaşării numai pentru preşedintele Corpului Naţional al Poliţiştilor, ceea ce constituie un abuz şi un act de discriminare .
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 2172 din 4 septembrie 2008, reţinând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ pentru a fi dispusă măsura suspendării executării actului administrativ.
Referitor la condiţia existenţei unui caz bine justificat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a constatat că aspectele invocate în cerere, constând în imposibilitatea delegării până la congres a atribuţiilor, competenţelor şi prerogativelor funcţiei de preşedinte către alt organ din cadrul Corpului Naţional al Poliţiştilor, nu creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a constatat că, pe de o parte, nu s-a făcut dovada susţinerilor conform cărora, punerea în executare a ordinului ar avea ca efect perturbarea gravă a activităţii Corpului Naţional al Poliţiştilor, iar pe de altă parte, faptul că întreaga responsabilitate pentru organizarea congresului revine conducerii Corpului Naţional al Poliţiştilor, iar neadoptarea măsurilor necesare, anterior expirării mandatului prevăzut de lege pentru preşedinte, nu se datorează manifestării de voinţă a autorităţii pârâte exprimată prin emiterea Ordinului nr. II/3432 din 11 februarie 2008.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul V.C., solicitând modificarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în sensul admiterii cererii de suspendare a executării.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 49 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţiştilor, art. 32, art. 33 şi art. 42 din HG nr. 1305/2002 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Naţional al Poliţiştilor, deoarece nu a avut în vedere că mişcarea de personal şi drepturile poliţiştilor din acest corp se stabilesc numai la solicitarea preşedintelui.
Hotărârea instanţei de fond a fost criticată şi pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, susţinându-se că s-a reţinut greşit neîndeplinirea cerinţelor legale pentru măsura suspendării, deşi s-a dovedit existenţa atât a cazului bine justificat, cât şi a unei perturbări grave în desfăşurarea activităţii Corpului Naţional al Poliţiştilor.
Recurentul a invocat Recomandările Consiliului de Miniştri al C.E. asupra Codului de Etică a Poliţiei şi cu privire la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, arătând că instanţa de fond nu a cenzurat abuzul de drept manifestat prin actul administrativ dedus judecăţii, care încalcă autonomia recunoscută de lege Corpului Naţional al Poliţiştilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Prin Ordinul nr. II/3432 din 11 august 2008, s-a constatat încetarea detaşării recurentului la Corpul Naţional al Poliţiştilor ca urmare a expirării mandatului de preşedinte al acestei organizaţii profesionale, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (5) din Legea nr. 360/2002.
Faţă de aceste prevederi legale şi de dispoziţiile art. 42 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Naţional al Poliţiştilor, aprobat prin HG nr. 1305/2002, care prevăd că preşedintele corpului este ales de congresul naţional al corpului pentru o perioadă de 4 ani, instanţa de fond a considerat întemeiat că nu există în speţă un caz bine justificat pentru măsura de suspendare solicitată prin cerere de recurentul-reclamant.
De asemenea, s-a reţinut judicios ca nefiind îndeplinită condiţia privind existenţa pericolului producerii unei pagube iminente prin executarea ordinului dedus judecăţii, dat fiind că încetarea detaşării recurentului – reclamant nu este de natură să perturbe desfăşurarea activităţii organizaţiei profesionale din care face parte.
Susţinerile din recurs privind nelegalitatea ordinului contestat şi abuzul de drept al autorităţii intimate se referă la fondul pricinii, astfel că nu pot fi examinate în prezentul litigiu având ca obiect numai măsura provizorie a suspendării executării.
Celelalte susţineri din recurs privind neaplicarea Recomandărilor Consiliului Europei de către instanţa de fond vor fi de asemenea respinse, constatându-se că recurentul-reclamant nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute şi în recomandarea nr. 89/ 8 din 13 septembrie 1989 pentru suspendarea executării unui act administrativ şi anume, existenţa unor argumente juridice viabile faţă de regularitatea actului emis şi riscul ca executarea actului să producă pagube semnificative, dificil de reparat.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.C., împotriva sentinţei civile nr. 2172 din 4 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 562/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 574/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
