ICCJ. Decizia nr. 5716/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5716/2009
Dosar nr. 219/59/2009
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.G.M. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta să pronunţe o hotărâre prin care să dispună suspendarea aplicării ordinului nr. 363 din 16 februarie 2009 emis de pârât, până la rejudecarea cauzei pe fond.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin ordinul a cărei suspendare o solicită i-au fost aduse grave prejudicii materiale şi morale, prin diminuarea veniturilor. A mai arătat că eliberarea sa din funcţie s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, neîncadrându-se în niciuna din situaţiile prevăzute de acest articol.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Sănătăţii a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în raport de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 94 din 23 martie 2009, a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că aceasta nu a îndeplinit procedura prealabilă instituită de art. 7 din Legea nr. 554/2004, condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta T.G.M., susţinând că solicită instanţei să ia act de renunţarea sa la judecarea actului administrativ atacat.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, reclamanta T.G.M. a solicitat instanţei să dispună suspendarea Ordinului nr. 363 din 15 februarie 2009, emis de Ministerul Sănătăţii, prin care a fost eliberată din funcţia de funcţionar public consilier clasa 1, gradul superior, treapta 1 de salarizare.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Rezultă aşadar că, îndeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ, este o condiţie obligatorie a cărei neîndeplinire conduce la respingerea acţiunii ca inadmisibilă, aşa cum, de altfel, corect a procedat şi instanţa de fond.
Faţă de această soluţie recurenta T.G.M. a solicitat instanţei de recurs să-i admită recursul declarat şi să ia act de renunţarea sa la judecata privind suspendarea actului administrativ atacat.
Potrivit dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ. „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă”.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi faptul că recurenta-reclamantă a solicitat, prin cererea de recurs, să se ia act de renunţare la judecată, Înalta Curte va admite recursul şi modificând hotărârea recurată va lua act de renunţarea reclamantei la acţiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.G.M. împotriva sentinţei civile nr. 94 din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că ia act de renunţarea reclamantei T.G.M. la acţiunea formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5713/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5717/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
