ICCJ. Decizia nr. 587/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 587/2009
Dosar nr. 6000/2/200.
Şedinţa publică din 5 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 798 din 12 martie 2008 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantului B.D. prin care solicita obligarea pârâţilor Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă Bucureşti, să-i răspundă la cererile adresate în 20 iulie 2007 şi 20 august 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la cererile adresate, precum şi la revenirile la aceste cereri, autorităţile publice pârâte au răspuns cu adresele nr. 647/RP din 23 august 2007, nr. 759 din 3 septembrie 2007 şi nr. 23676 din 8 ianuarie 2008.
Prin adresa nr. 647/RP din 23 august 2007, pârâtul Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă Bucureşti a explicat reclamantului noţiunea de „mare mutilat" în sensul Legii nr. 341/2004 şi a Normelor Metodologice de aplicare acestei legi aprobate prin HG nr. 1412/2004.
Astfel, i s-a comunicat reclamantului împrejurarea că denumirea de „mare mutilat" nu intră în uzanţele practicii medicale, fiind folosită de legiuitor pentru a contura o situaţie medicală extrem de gravă şi, totodată, i-a fost adusă la cunoştinţă situaţia că nu a fost creată o procedură specială privind dobândirea calităţii de „mare mutilat". Pentru lămuriri suplimentare i s-a recomandat reclamantului să se adreseze Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti i-a explicat de asemenea reclamantului, prin adresa nr. 23676 din 8 ianuarie 2008 noţiunea de „mare mutilat", în înţelesul Legii nr. 341/2004 ca fiind persoana care datorită unor afecţiuni ireversibile dobândite în lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, şi-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, cât şi capacitatea de autoservire şi pentru care medicul de specialitate şi medicul expert al asigurărilor sociale stabilesc că nu există potenţial recuperator.
Instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu se poate constata un refuz nejustificat de soluţionare a unor cereri şi nici vătămarea unui drept sau interes legitim al reclamantului prin modalitatea de soluţionare a acestora.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul B.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti nu i-a răspuns la adresele nr. 17693 din 27 iulie 2007 şi nr. 21175 din 10 august 2007 şi că adresele nr.23676 din 8 ianuarie 2008 şi nr. 759 din 3 septembrie 2007 nu au nici o legătură cu acţiunea ce o format obiectul dosarului înregistrat la instanţa de fond.
De asemenea, reclamantul a mai precizat că şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004 considerând că este vorba de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, dar că în mod eronat cauza a fost apreciată ca având temei juridic dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes public.
A solicitat recurentul B.D., în consecinţă, admiterea recursului declarat împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Recursul este nefondat.
S-a probat în cauză că reclamantul a adresat fiecăruia dintre pârâţii intimaţi, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (cu numerele de prezentare 17694 din 27 iulie 2007 şi 21176 din 10 august 2007 la Oficiul poştal nr. 67 Bucureşti pentru Institutul Naţional de Expertiza Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă, respectiv cu numerele de prezentare 17693 din 27 iulie 2007 şi 21175 din 10 august 2007 pentru Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti), la intervale scurte de timp, două solicitări, identice ca conţinut, prin care s-a cerut comunicarea unei copii de pe toată documentaţia ce stă la încadrarea în categoria de „mare mutilat" prevăzută prin Legea nr. 341/2004.
La aceste cereri intimatele au comunicat reclamantului un răspuns, în termenul legal de 30 de zile, pârâtul Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă cu adresa nr. 647/RP din 23 august 2007 (prin care s-a precizat înţelesul dat de lege noţiunii de „mare mutilat" şi s-a evidenţiat că nu a fost creată o procedură specială de dobândire a acestei calităţi) şi pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti cu adresa nr. 759 din 3 septembrie 2007 (prin care, de asemenea, s-a precizat înţelesul dat de lege noţiunii de „mare mutilat", s-a arătat că încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie, emisă de medicul specializat în expertiza medicală şi recuperarea capacităţii de muncă şi a fost îndrumat reclamantul să se adreseze Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989).
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, prin nesoluţionare în termenul legal al unei cereri se înţelege faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, iar conform art. 1 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ, prin refuz nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
În cauză, cum a reţinut şi instanţa de fond, autorităţile pârâte au răspuns reclamantului în termen legal, iar conţinutul acestor răspunsuri se circumscrie competenţelor pe care aceste instituţii le au prin raportare la cele solicitate de recurent. În aceste condiţii, răspunsul la petiţiile reclamantului, dat în termenul legal şi în conformitate cu reglementările în vigoare, chiar dacă recurentul este nemulţumit de modul de rezolvare, nu echivalează cu un refuz nejustificat de soluţionare a cererii şi nici cu nesoluţionarea în termen legal a cererii.
Aşa fiind, constatând că sentinţa atacată este legală şi că motivele de recurs invocate de recurent nu sunt întemeiate, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul B.D. împotriva sentinţei civile nr. 798 din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.D. împotriva sentinţei civile nr. 798 din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 607/2009. Contencios → |
|---|
